O zărise în tinereţe, cu mulţi, mulţi ani înainte, după căutări febrile, o descoperise acolo unde nu s-ar fi aşteptat, într-un colţ de lumină, în văzul şi la îndemâna tuturor, asaltată de pretendenţi, agasată de insistenţe, unele obraznice, altele excesiv de timide, răvăşită de încercările repetate de agresare a intimităţii, obosită, dar în acelaşi timp furioasă, gata să sfâşie orice şi pe oricine.

Nu avusese nicio îndoială, niciun moment nu încercase să cumpănească: trebuia să fie a lui. Neapărat trebuia să o cucerească, să o supună blând, să o iubească fără limite, fără prejudecăţi.
Îi plăcuse încă dinainte de a o cunoaşte, o aşteptase, o întrezărise, îi ghicise parfumul, formele apetisante, dar nu-i putuse bănui caracterul, îndârjirea, setea nepotolită de libertate, refuzul de a se arunca în braţele oricărui pofticios.
Dacă ar fi bănuit, poate s-ar fi lăsat păgubaş sau poate nu, cine ştie?
O convinsese totuşi, nu mai ţinea minte cum, să încerce să convieţuiască, să-i accepte ambiţiile, idealurile. Numai că şi ea se înşelase. Credea că, de dragul lui (îl plăcuse, initial, prin modul în care o abordase: frust, dur, fără ocolişuri), va putea suporta constrângerile inerente stilului lui, îşi va putea “uita” sângele fierbinte de pasăre de pradă.

Acum, ea nu-şi mai încăpea în piele! Cine ar fi crezut că se putea ajunge aici, la această relaţie?
Nu mai încăpea, pur si simplu, “în pagină”. Încercase să-şi limiteze expansiunea, opunându-se din răsputeri, prin toate mijloacele permise şi nepermise. Îşi arogase dreptul de a tăia din faşă toate încercările de a fi plămădită după dorinţele şi imaginaţia lui. Îi strecurase în minte, sistematic, îndoiala că ar putea reuşi vreodată să o transforme, că s-ar lasa modelată, subjugată, condusă spre ceea ce el ar fi vrut să obţină, chiar şi cu forţa, în final.
Chiar reuşise, subliminal, să-i transmită neîncrederea în capacitatea lui de a reuşi măcar o cizelare cât de mică.

Nu voia să se lase. Refuza să admită că poate fi raţiunea lui de a exista, obiectul fantasmelor sale nocturne, dar mai ales diurne. Nu-i plăcea, absolut deloc, să se simtă în centrul atenţiei, să încerce senzaţia aceea lipicioasă a gândurilor lui. Nu dorea sa fie manevrată, dirijată, adulată, dar nici hulită, urâtă sau constrânsă să danseze după melodia fredonată de el.
Se răzvrătea dimineaţa, la prânz şi seara, se îmbufna, urla, uneori plângea abia auzit, alteori râdea de el în hohote, de cazna lui de a o determina sâ-i accepte hotărârile, de a-i schimba dramatic caracterul, de a-i amplifica toate calităţile şi de a-i sugruma defectele.

Îl simţise, de multe ori, gata de un gest definitiv, nu era departe de crimă, îi ghicea tendinţele de a înceta să caute căile prin care să o determine să devină mai bună, mai cuminte, mai atrasă de ceea ce el putea să ofere, dar şi de ceea ce dorea, în acelaşi timp, să primească. Erau momente când se temea pentru existenţa ei, tremura şi neîncrederea i se transmitea lui, dar asta-l scotea, paradoxal sau nu, din acea stare de revoltă şi-l ambiţiona şi mai tare să caute metode, să încerce iar si iar.

Numai că acele momente de frică nu reuşiseră să-i modifice comportamentul: imediat îşi amintea că vrea să traiască liberă şi nu închisă în cuşca construită temeinic din ideile lui, mai mult sau mai puţin, fixe şi se răzvrătea, din nou, iapă sălbatică fornăind ameninţător la orice apropiere umană.

Şi totuşi, pe nesimţite, începuse să-i împrumute felul de a fi, să-i accepte ideile, să-i preia caracterul, să se îndoaie sub voinţa lui de a-şi atinge ţelul. Lupta continuase, nu era, nici pe departe, la capăt, nu exista încă un câştigător, deşi el credea cu tărie că avea să învingă şi îi va fi şi ea, până la urmă, alături, bucurându-se, într-un sfârşit, de ceea ce ar fi realizat împreună.

Îngenunchease, în final, stoarsă de vlagă de nenumăratele asalturi la care fusese supusă, întoarsă pe toate părţile, înrobită de perseverenţa şi aservită credinţei lui (de-a dreptul naivă!) într-o coabitare îndelungată, dar plină de compromisuri.

Uimită de eşecul propriei rezistenţe, lăbărţată hidos pe mai mult de întinderea unei pagini A4, creaţia literară sfârşise prin a fi oglinda strâmbă din baia de serviciu a minţii nebunului autor.