Virgil -
...
privesc timpul gol
atîta singurătate în firele de nisip
atăta vînt pe mausoleuri
subit dragostea pare o paloare
pe chipul unei icoane răsturnate
un mit
pentru rănile unui popor nefericit
și totuși între chihlimbar și cuarț
acolo
în valea dintre sînii tăi
voi alege un singur loc
pentru pumnalul meu
ca pentru un oracol
bine rostit
la timpul cînd
vin ploile
Poezie:
Comentarii
Dihania -
te salbaticesti si te apropii de natura. sau ar trebui sa spun "de starea naturala" si eu am un suflet pletos, barbos si despuiat
bobadil -
Bun poemul si o spun out loud. As vrea sa argumentez insa de ce NU ii dau penita. 1/ atăta vînt pe mausoleuri - o eroare de diacritice plus o imagine ne-poetica "pe mausoleuri" (de parca vantul ar fi bomboana pe coliva) in loc de "peste mausoleuri"... mai mult, pluralul cuvantului "mausoleu" este fortat (mai scria unul pe aici "cioranii"), semantica lui "mausoleu" este la singular. Eventual se poate face o polemica pornind de la "almanahe" 2/ "la timpul cand vin ploile" - o exprimare inginereasca. "la" si "timpul" - articulat? poate "la timp" - nearticulat sau "la vremea" - articulat. Cam atat deocamdata, la profunzimea mea neprofunda. Andu