Trenul a abandonat gara
ca pe un lot de nași prinși în flagrant
scapă cine poate de vine noaptea și te prinde dezbrăcat
rămâi prietene fără cuvintele alea cu care-mi tot împodobești sauna
toarnă-mi o găleată de apă rece peste țeasta dezmoștenită de nădejdi juvenile
( l-am văzut ieri seară pe Ovidius Publius Naso beat criță la cherhana
scria mizericordiile lunii și pișca de fund o sirenă care de ciudă
va ispiti mai târziu mâna lui vasile roaită)
putem spune că plutea prin aer o stare de ebrietate onestă
fără prestidigitație la țoi sau la pastrama din vise de oi
șapte străzi și-o crâșmă adâncă
asta e tot ce contează în cele din urmă
( despre țigări nu zic nimic m-am lăsat de fumat
și nu spurc metafora cu iarba dracului)
trec deci direct la muzica mută
căci nu s-a inventat încă sonorul
cine vrea să cânte să o facă pe răspunderea lui
căci altfel seamănă cu un motan cherchelit
de coada căruia îmi vine să agăț o cutie de cuie
scoase din gardul vecinului în noaptea când a fost ultima eclipsă.
p.s. nopți albe nopți albe ce s-a ales de târfele tale
de ce le-ai transformat în femei republicane

Parodie la poezia Și motanii chercheliți...