Lyset -
anatomia minunii
cu sângele greu
orbitele arse
de atâta aşteptare
nici oglinda nu mai ghiceşte
iei pieptenele de sidef
şi netezeşti cu el cărările
spre alte tărâmuri
oaze la care revii câteodată
seara te sălăşluieşte
spre anotimpuri închipuite
la marginea cărora întâmplarea
pândeşte dintr-un colţ de umbră
mă întreb cu întrebările tale
oare aşteptările noastre or fi având
vreun sens?
Poezie:
Comentarii
...
batori -
Un poem sensibil. L-aş numi "drept" sau "corect" fără să las vreo explicaţie. Mi-a generat o stare deschisă către o lume "a femeii întortocheate" dar şi a femeii rafinate. Scrisă bine la nivel de vers după opinia mea, o poezie reuşită cu un final pe măsura textului citit în această seară la Maria.
oglinda ghicită
Lyset -
Silvia, îmi place cum mi-ai numit poemul, chiar dacă nu ştiu exact ce te-a făcut să-l numeşti aşa. Poate că impresia de întortocheat vine de la faptul că nu ştiu să mă fac înţeleasă. Uneori nici eu nu mă înţeleg, aşadar nu am obiecţii când dau impresia unei femei întortocheate. Rafinată, nu poate decât să mă măgulească. Îţi spun şi ţie ce cred şi trebuie să mă crezi. Întâmplarea ne întâmplă, nu ne alege.