În lumea de dincolo se ţine sfat. Adunare în plen cu mic şi mare, atât cei vechi care încă se mai ţin într-o rădăcină uscată cât şi cei noi care încă rătăcesc în cerurile de dedesubt şi bat din poartă în poartă.
Nou-veniţii sunt sortaţi mai întâi după culoarea ochilor şi, dacă ea este aceeaşi, sunt căutate cele mai subtile nuanţe: negru mahon, negru ca mura, castană coaptă, castană crudă, verde ca muşchiul de pădure, verde ca şopârla, etc. Toţi au ochii larg deschişi.
Bleojditu: Cumetre Cotigă, ştiu că tu eşti mai dăştept, da’ mi-e ruşine să te-ntreb...
Cotigă: Zi mă, nicio întrebare n-are moarte cât îi lumea şi pământul, una mai mult sau mai puţin nu-i bai.
B: Păi văz că ai muiere şi copchil de mere la şcoală şi te-ai apucat să îngraşi un porculean pentru Crăciun...da ştiu că ai cetit mult, poate mă dumireşti şi pe mine ce îi fericirea...no, că mi-e ruşine să întreb prostii de-astea...
NEBUNII
piesă de teatru
ION, bătrân la circa 65 de ani, slab, îmbrăcat sărăcăcios dar curat, cu pantaloni de camgarn cachi, primiţi de la un militar pensionar, o scurtă de piele, ponosită şi o şapcă cu cozoroc lung, pe care este vizibilă inscripţia FBI.
ORTANSA, soţia lui Ion, grasă, cu un aer suferind, cu părul alb, ivindu-se pe sub un batic alunecat spre ceafă. Peste rochia de diftină poartă un şorţ înflorat.
VECINUL 1, pensionar, cu chelie şi cu un pic de burtă. Poartă bască şi cămaşă cadrilată.
VECINUL 2, pensionar, slab şi înalt, cu părul tuns periuţă, cu ochelari cu dioptrii mari.
VECINA, bătrână, înălţime medie, uşor adusă de spate, păr vopsit în culoare aproape roşie. Vorbeşte defectuos, sâsâit, din cauza plăcii dentare care îi joacă în gură.
Comentarii aleatorii