singurul avantaj în urma fugii din rai este că murim separat. cu amintirile care gâfâie în fiecare gest. în fiecare mângâiere. chiar şi numai pentru asta cred că fiecare declaraţie de iubire ar trebui să fie ca o declaraţie de avere.

mai ştii când am visat că îmi perdusem capul. inima îmi bătea ca un vecin în ţeavă. îmi pierdusem capul şi culmea aveam o durere imensă de cap. se făcea că aveam şi o cireadă de vite pe limbă fugărite de o ditamai jivina. oamenii îmi ofereau capul lor ca atunci când ne întorceam în bucureşti şi ţăranii de pe marginea drumumului întindeau pepenii spre maşini. am promis să nu-mi mai sădesc privirea pe marginea drumului cât sunt cu tine. ca să nu mai am coşmaruri gen.

ce dacă nu sunt de acord ca sexul să vină foarte târziu într-o relaţie. ar fi ca o bere băută la mult timp după ce s-a deschis. hai nu strâmba din nas că nu sunt picasso să te accept. ştiu că ai păstrat până acum omul acela de zăpadă în frigider şi îl hrăneşti cu nasturi. nu îţi mai muşca buzele lasă-le mai bine să zboare. să îşi depună ouăle pe trupul meu.

aseară m-am culcat invers. nu ştiu de ce dar a fost ca şi când am schimbat cu totul locul de hibernat. am găsit moduri fecunde de a-mi aşeza mâna operată de a citi de a mă gândi că mă gândesc la tine. auzeam centrala de cartier fierbând. nici să fac pipi nu m-am dus. am adormit cu gândul la copilul care ducea o minge jumătate cât el.

erau fricile acelea care reveneau şi mă luau în braţe ca după o lungă despărţire. fricile lungi girafele alea de îmi ieşeau prin creştet. serile când muşcam din pled şi dinţii îmi păreau din aţe. când împingeam noaptea-şifonier şi întunericul curgea şiroaie din tavan. clipele când voiam să mă înghit. am şi cicatrici pe aură. până ai venit tu şi mi-ai băgat mâna în piept până la umăr prinzând inima transformată în peşte. mi-ai zis că totuşi e greu să mori nu cum se crede. mi-ai încurajat tâmplele ce să mai.

din când în când mă cerşesc de la toţi prietenii de la toţi cunoscuţii. dau cu mopul peste oase trag carnea peste ele mai în dreapta mai în stânga ca pe o poză în photoshop. din pelerina de super erou fac o draperie să nu se vadă. să nu se benocleze sorin (aşa îi zic eu la soare). oricum o să povestesc a doua zi tuturor prietenilor la un papanaş.

sunt minute când îmi lipsesc atât de mult încât îmi vine să mă întorc la vremea când jucam nu te supăra frate cu frati-miu şi să mă iau de acolo de urechi. să mă aduc înapoi aici unde rup oamenii în felii ca pe portocală.

îmi place foarte mult să mă plimb pe câmp. vreau să mă plimb odată atât de mult încât să mă transform în iarbă. să uit de verde dar să-l port în suflet.

când vorbesc cu tine la telefon fac nişte desene ciudate. la început romburi şi pătrate apoi chipuri de oameni pe care nu i-am văzut niciodată. unii chiar îmi par reuşiţi. i-am păstrat pentru că vreau să îi punem naşi.