domnule înger,
dacă ai vrea să îmi intri în casă,
cu toate genele tale de brânduşă, cu căutătura ta luminoasă,
cu ciuturile tale pline cu firimituri, cu bucăţelele de chec roz,
pe care de la mame tu le-ai împrumutat
ori dintr-o măruntă magie a vrăjitorului ce locuieşte în oz,
atunci tu să ştii, îmi vine uneori să despuiesc pernele de pene
brânduşele de gene şi de alte nebănuite fosfene
apa de magia cu checuri roz ori de pâine
şi tot aşa până la mila lui mâine
să ştii,
fără putinţă de tăgadă,
că fără vreo vină cât de neînsemnată,
fără vreo pată
ori fără vreo stricăcioasă voroavă,
- bărbatul meu, asemeni vouă, este închis între ceruri
trage-l tu jos,
nu te supăra, curcubeie cu zimţi
mi-l vor aşeza între braţele mele cuminţi
în sfârşit
mă rog domniei tale cum lumina se roagă să se culce
doar foarte aproape de ochii închişi ai lui Infinit
cel neasemuit şi negreşit foarte dulce.
Comentarii
Iulia
aalizeei -
Iulia
îţi mulţumesc pentru această delicată rostire venită în urma citirii poemului meu.
Floare albă de mătasă,
de ce mă iubeşti aşa?
Peste pleoapă-mi fulguia
chimonoul de melasă
ce-l purta luna mireasă
pe când era plină, grea...
la fel de delicat.