Tot pieptul cerului l-am umplut cu ser
De culoare albastră și de nori efemeri.
Am tras perdeaua care delimitează
Raza de seară de raza de amiază.

Mi s-au stins stelele în cerul gurii
Și toți prietenii blonzi mi-au reproșat,
Că scot mâlul prin gura fântânii
Și că drumul mi-l petrec neretușat.

Stăteam de pază în cimitir ca un fur.
Cu mine stăteau îngerii încăierați.
Li se aprindeau săbiile legate-n-prejur
În focuri de artificii, ca niște cârnați
Răstigniți în turte de forile-soarelui,
Sfârcuri de sâni imenși răsturnați.