uneori seara privesc spre locul în care ai putea fi
și cred că timpul nu este decît o formă încetinită
a bombardamentului de la hiroșima și nagasaki
un fel de vesuviu care curge mult mai încet dar
la fel de ucigător lasă în urmă doar amprente
de cenușă
faptul că stau așteptîndu-te precum un sfinx uitat pe o noptieră
mi se pare o stranie aberație în țesătura lucrurilor
la fel de frumoasă poate ca și un ciot noduros pe
trunchiul unui cais bătrîn pe care îl pipăiam curios
pe vremea cînd credeam că pomii sînt niște animale
împietrite
în astfel de momente moartea îmi pare puțin comică
în însistența ei de a fi mereu în centrul atenției deși acolo
acum nu poți fi decît tu cu toate că nici pe departe
nu îmi imaginez că ai putea ști la ce mă gîndesc și poate
este mai bine așa de vreme ce alternativa nu ar fi decît o iubire împărtășită
și plictisitoare
Comentarii
mi-a placut textul, chiar
aquamarine -
mi-a placut textul, chiar daca eu as mai face niste taieturi, ma refer la prezenta hiroshimei si nagasaki, a vesuviului si a sfinxului uitat pe noptiera.. plus amprente de cenusa de asemenea, doar incarca ( eu as lasa doar vesuviul, cumva)nu stiu de ce, cu toate ca incearca sa completeze, imi dau senzatia de aglomerare. in mod deosebit mi-a placut ultima strofa.
Vezuviu se scrie corect in
Snowdon King -
Vezuviu se scrie corect in limba romana, iar la cele doua bombardamente se putea spune simplu - a primului bombardament atomic. Mai ai cateva elemente de umplutura care pot fi scoase cu eleganta:
(faptul ca) stau asteptandu-te (precum un) sfinx uitat pe o noptiera
(mi se pare o - mai ales ca repeti moartea imi pare) stranie aberație în țesătura lucrurilor
acum nu poți fi decît tu (cu toate că nici pe departe)nu îmi imaginez
este mai bine așa (de vreme ce) alternativa nu ar fi decît o iubire împărtășită...
In concluzie, textul este frumos, iti dau o penita, dar te rog sa renunti la limbazul prozaic, descriptiv, explicativ, si incearca sa fii mai concentrat in exprimare.
așa cum bănuiesc că a
Virgil -
așa cum bănuiesc că a observat toată lumea, acest text a fost încadrat ca experiment în cutia cu nisip de la bun început. motivul? pentru că nu am crezut (din punctul meu de vedere) că ar conține prea multă poezie. mie nu mi-a plăcut. dar am încercat o tehnică nouă, un mod nou de a căuta poezia. oarecum chiar acele elemente pe care sînt îndemnat să le scot „cu eleganță” fac parte din experiment.
în ce privește vesuviu probabil ar fi trebuit să scriu vesuvius. dar nu cred că este corect în limba română vezuviu. mi se pare doar inconsecvent. de vreme ce scriem washington și nu uașington atunci cred că la fel ar trebui să scriem vesuvius și nu vezuviu. cel puțin cînd avem de a face cu o limbă care folosește caractere latine. întotdeauna m-a exasperat această inconsecvență a limbii române care scrie londra și nu london dar care schimbă pekin în beijing odată la 10 ani. la urma urmei dacă nu sîntem în stare să fim consecvenți atunci cel puțin nu ar trebui să pretindem că numai un anumit mod este „corect”. părerea mea.
Virgil, daca tu vrei sa
Snowdon King -
Virgil, daca tu vrei sa folosesti o limba moarta, nu te opreste nimeni. Ai fi intr-adevar deosebit, daca nici macar italienii nu folosesc vesuvius ci vesuvio! Probabil ca trebuie sa le scrii celor de la Academia Romana si sa le spui ca au gresit. In rest, cu cutia de nisip, trebuie sa recunosti ca mi-am facut intocmai datoria. Fiind un experiment, stiam ca vei aborda cu eleganta problema si vei fi deschis la sugestii. Iar experimentele trebuie mereu incurajate!
academia română?!! ha! am mai
Virgil -
academia română?!! ha! am mai scris despre gluma asta prin unele comentarii. de ce să le scriu? știu să citească?
Ei si cu tine! Maine-poimaine
Snowdon King -
Ei si cu tine! Maine-poimaine te baga Eugen Simion in Dictionarul scriitorilor romani, editat de Academia Romana, si tu intrebi daca stiu sa citeasca... Ce naiba, oamenii astia sunt munti de cultura, cat mine si tine si tot situl la un loc.
well, mă îndoiesc profund de
Virgil -
well, mă îndoiesc profund de prezența mea într-un dicționar vreodată. problema mea rămîne însă legată de această brambureală a lui î din a și a inconsecvențelor din limba română. pe care în loc să o clarifice/simplifice (eventual să mai scoată din diacritice), pentru a o face viabilă în secolul 21, nu fac decît să o încîlcească și mai rău în așa fel încît tînăra generație ajunge să o respingă tot mai mult. dar mă rog. asta e o altă poveste.
"faptul că stau așteptîndu-te
nicodem -
"faptul că stau așteptîndu-te precum un sfinx uitat pe-o noptieră
mi se pare o stranie aberație în țesătura lucrurilor
la fel de frumoasă poate ca și un ciot noduros pe
trunchiul unui cais bătrîn pe care îl pipăiam curios"
asta e tot ce mi-a placut din text. ultima parte mi s-a-ncurcat intre buze, era sa raman inclestat, nu alta. penita e la misto, parerea mea.
dinule, dacă rămîneai
Virgil -
dinule, dacă rămîneai încleștat poate era mai bine. dar ca de obicei, ce e rău nu piere.
Ce mi-a plăcut în acest text:
Bott -
Ce mi-a plăcut în acest text: felul în care compari timpul cu acel bombardament, dar mult mai lent, precum și curgerea lui, asemeni unei lave, lentă și ea. apoi, acei arbori ca niște animale împietrite. În general, primele 2 strofe mi se par scrise fără cusur. La fel și finalul ultimei strofe, care, în opinia mea, face o trimitere la începuturi(cu Adam și Eva în rai, înainte de izgonire). La citire, am zis că se mai putea condensa puțin ultima strofă, dar pe moment, n-aș putea spune ce anume e în plus acolo. Oricum, salut schimbarea în discurs a autorului. Mie mi se pare un experiment reușit. Și da, eu cred că este poezie textul de mai sus.
Imaginea timpului din prima strofă, copacii asemeni animalelor împietrite, omul în așteptare, aidoma unui sfinx uitat pe noptieră, moartea care simte nevoia de a fi mai mereu în centrul atenției - cred că sunt suficiente motivele pentru care textul de mai sus poate fi numit poezie. una reușită.
Citit cu interes,
Eugen.
aveţi o imaginaţie bogată şi
mignona -
aveţi o imaginaţie bogată şi reuşiţi să creaţi întotdeauna o atmosferă misterioasă în poemele d-voastră.
nu ştiu dacă ar trebui ceva mai aerisit ştiu doar că descrierea amănunţită îmi lasă sentimentul că sunt acolo şi asta apreciez mult.remarc aşteptarea"precum un sfinx uitat pe o noptieră".
semn de apreciere.
mulțumesc mihaela. apreciez
Virgil -
mulțumesc mihaela. apreciez sinceritatea ta. unele lucruri sînt așa cum sînt pentru că dacă le-am aerisi ar dispare praful care le acoperă. și atunci nu ar mai fi așa.