oricum suntem închişi într-un mormânt
mişcător
că suntem vii este doar o părere
a noastră despre noi
din emfatic nu se coboară ca din ascensor

pe oase înfăşuraţi cu un fel de
compoziţie întâmplătoare
ca să mimeze uneori sunete
din partitura de care aparţinem
unii i-ar spune viaţă dacă nu şi-ar da seama
că sunt pătrunşi de prea mult spirit

se înţelege că doar glumind
uneori pe seama cuiva
ne mai putem apropia de identitate
ca de o planetă din care se degajă aburul
unei respiraţii forţat allegro

să nu vă închipuiţi că fugim de armonia
sufletului îi trebuie cel puţin o sferă
pe care să imprimi nuanţe
de timp şi spaţiu

ar mai fi o soluţie să luăm aceeaşi
poziţie erectă dar veţi spune că
e genul feminin

ca să ne înţelegem
trebuie să ne mişcăm în aşa fel încât
să ne auzim la aceleaşi intervale

mai bine să numărăm
ecourile