ivan andreevici/
dumneavostră vedeți că viața trece pe lângă noi
ca și cum ar fi a altora, vedeți că pe malul mării
nisipul e în continuă mișcare
de câte ori v-ați aplecat să luați un pumn din el
trecând peste nepăsare, peste greutatea gestului de a vă apleca/
și eu vă întreb ivan andreevici, de ce ați făcut asta
v-a adus aminte de copilărie
de vremurile când mergeați la școală
ca să învățați cum să vă faceți loc în viață
să călătoriți
în cele mai bune condiții
să hrăniți fiarele care vor
să muște din dumneavoastră
eu merg demult pe drumul acesta
de când și eu aveam 18 ani
și mergeam cu tramvaiul 9
apoi cu tramvaiul 3 tot la școală parcurgeam o distanță mare
în cel mai scurt timp
în tramvaiul 9 era bine și mai frumos
oamenii erau mai buni și mai frumoși toți ascultam hipnotizați
melodiile în surdină de la difuzorul gri al tramvaielor
credeți că ni se spăla creierul, ivan andreevici?
în tramvaiul trei era aproape gol
și totul era urât ca și cum toți oamenii care coborau din
tramvaiul 9 se duceau în altă parte
într-un alt loc și rareori vedeam pe altcineva/ atunci v-am inventat
pe dumneavoastră, ivan andreevici împreună
cu alte manechine îmbrăcate frumos și v-am așezat pe scaunele din tramvaiul 3
v-am inventat și o muzică frumoasă
care să ne mângâie auzul să ne facă să suportăm
mai ușor frigul, geamurile sparte
afișele pe jumătate rupte
lumina filtrată peste tabla roșie și scunele urâte
de plastic
desigur dacă ar exploda o bombă peste mine
am impresia că întâi ar zbura departe
mâinile
apoi picioarele
și la sfârșit inima
așa cum / acum mă uit la dumneavoastră în timp ce
stați aici ca de fiecare dată în ultimul timp
la malul mării și mi se pare că nu mai doriți
să mergeți cu niciun tramvai
oricâte v-aș spune, oricâte v-aș promite
orice muzică v-aș pune să ascultați
dumneavoastră veți rămâne aici și veți aștepta
o mașină să va ducă departe
atât de departe încât și eu voi uita unde locuiți
și n-o să ne mai întâlnim
niciodată, dragă ivan andreevici/ n-o să știu dacă
până la urmă ați reușit atunci să vă suiți în tramvaiul nouă și să nu vă
mai dați jos
pentru nicio promisiune
niciodată
Comentarii
"desigur dacă ar exploda o bombă
alexandru -
"desigur dacă ar exploda o bombă peste mine
am impresia că întâi ar zbura departe
mâinile
apoi picioarele
și la sfârșit inima"
- imaginaţia poate merge oriunde şi cu... orice :). mie mi-a plăcut aici modul în care se creează dialogul imaginar (mai bine spus monologul), aşezarea aceasta pe toate scaunele urîte a unui produs imaginat, construit de-a lungul timpului.
- e şi ideea de călătorie aici, poate că una din cele mai dragi mie, cum să nu-mi placă textul :)?
- ultimul grupaj mi se pare cel mai reuşit...
- nu am azi nicio "cîrcoteală"
sărbători fericite,
alex
buna, alexandru.
aquamarine -
buna, alexandru. ma bucur sincer ca ti- a placut,... cred ca ne - am mai intalnit undeva, in tramvaiul noua... :) sau asa imi place sa cred. sarbatori frumoase si tie.