într-o seară-ți spuneam
cred că-i mare lucru să ai lângă cine să taci
așa
ca-ntr-un somn la marginea apei
era după moartea Mălinei
și noi băteam câmpii
să nu ne mai ardă
gustul acru de clopot în gât

ți-amintești visul acela în care
ne-am plimbat pe sub Tâmpa
cică te prinsesem de braț și râdeam
tu povesteai eu simțeam cum pielea ta îmi încălzea palma
ca o țigancă
ghiocul

altă dată ți-am spus
nu îmi plac gropile
sărutul uscat dintre lemn și pământ
ai promis să-mi împrăștii cenușa de pe nu știu ce munte
o vor citi huhurezii
să nu te pună dracu' să uiți uriașule îți ziceam
mă întorc și te bântui

văzusem astă vară un brad crescut pe o un colț de granit/
părea imposibil/
și totuși/

doi turiști îl priveau cu gura căscată
el își vedea liniștit de foșnetul lui

am zâmbit

dar
cel mai aproape te simt când intru desculță
în miriștea nopții
timpul înțeapă jilav
abia secerat

uriașule
știi
prietenii sunt un fel de conifere rarisime

țin umbră albastră
tăcerii