Silabiseşti încet, cu grijă,
the busses in London are red,
străzi ninse, alunecare uşoară,
femeia îşi aşază geanta pe umăr
înainte de a urca, stofa moale
a paltonului atinge pulpa ei aşa cum
catifeaua genelor bunului părinte atinge
lacrima diavolului înainte
de cădere.Ea ridică piciorul -
de-ar fi
primul pas al femeii am trăi un moment
epocal, un pas mic pentru om, dar
uriaş pentru omenire, tu visează cât vrei,
întreabă-te până la capăt
în iarna târzie, cu picioarele în ciorapi călduroşi
când în urma ei uşile s-au închis, când imaginaţia ta
adumbrită îi mângâie gulerul moale, mânâncă
realitatea, când simţurile
tale somnolente ca leii bătrâni
cu capul pe labe visează
o caldă scoică, o stridie perliferă, când şoferul
demarează, când ceaţa învăluie statuile
din piaţa centrală, înainte de a adormi, cu o ultimă sforţare
te mai ridici o dată de la pământ
şi asculţi:
what color are the busses in London?
The busses in London are red.
Comentarii
Dragă Doamnă Cristina Ştefan,
Dorel -
Sunt primul care să vă dau dreptate. Şi v-ar fi dat, probabil, dreptate şi alţii, dacă v-aţi fi pronunţat în legătură cu vreun text al meu înainte ca eu să mă pronunţ foarte critic apropo de textele (pentru că, de fapt, e vorba de toate textele ) dumneavoastră.
Eu sunt de acord că sunteţi o persoană respectabilă, dar, din nefericire, scrieţi slăbuţ.
Apoi, e bine să ştiţi că vorbele "un pas mic pentru om, dar uriaş pentru omenire" îi aparţin cosmonautului american Neil Armstrong şi au fost rostite atunci când a pus, pentru prima dată, piciorul pe Lună. În textul meu mai e un citat, dintr-un cunoscut poet. Nu vă spun care e citatul (şi nici care e poetul), poate-l daţi ca exemplu de loc comun.
În rest, numai de bine!
ofuscare gratuită
Dorel -
Vedeţi ce se întâmplă dacă intru în dialog cu cine nu trebuie?
Nu v-aş mai fi răspuns, dar, când îmi cereţi să pun ghilimele în cazul citatelor din autori celebri, dovediţi că habar n-aveţi de tehnicile intertextuale. În orice caz, nu se folosesc ghilimele, cel mult citatele se redactează cu italice (dar nu totdeauna). Ceea ce eu am şi făcut, atât în volumul "Conturul speranţei", din 1987, unde a apărut prima dată acest text, cu titlul "Oraş", cât şi în antologia de autor "Alter ego" din 2001. Doar că aici, pe site, n-am reuşit să mă descurc din punct de vedere tehnic spre a le sublinia ca atare.
Dar nu despre asta e vorba. Şi, oricum, opinia mea despre textele dvs. nu are nicio legătură cu intervenţiile privind jurizarea concursului. Ignor, din păcate, acele intervenţii. Şi apoi, habar n-am dacă aţi participat la concurs sau nu. N-am avut timp să fac o cercetare privind paternitatea tuturor textelor jurizate şi nici n-am de gând s-o fac pe viitor. Pentru că nu e vorba chiar de o problemă homerică... Probabil că aţi participat şi v-am dat notă mică. Îmi pare rău, dar asta a fost situaţia.
Cât despre faptul că nu vă place cum scriu poezie (poate nici roman şi nici critică), nu e nicio problemă (deşi altora, între care se află şi critici literari importanţi, le cam place). Nici mie nu-mi place cum scrie, bunăoară, Allan Ginsberg, dar asta nu are chiar o mare importanţă.
Vă atrag însă atenţia că atunci când faceţi comentarii ofuscate şi în evident dezacord cu evidenţa(ca şi atunci când comentaţi elogios texte proaste), asta nu e în defavoarea (sau în favoarea) textelor comentate, ci în defavoarea dvs. Vă discreditează.
Dar, slavă Domnului, sper că ştiţi toate astea, că suntem oarecum apropiaţi ca generaţie...
În încheiere, nu pot decât să vă urez să aveţi mai mult senin în suflet şi-n gând.
parere
marynna -
m-a atras textul vazand ca se tot comenteaza pe marginea lui. o parere. Sunt prea mult explicatii care sufoca textul. Nu sunt adepta stilului lapidar, zgarcit, dar nici a celui care indeasa pe gatul cititorului aceleasi informatii scrise in 2-3 variante, lungind fara rost...boala.
ca atare, inceputul ar fi decurs mult mai firesc si mai atractiv:
„Silabiseşti încet
the busses in London are red,
străzi ninse, alunecare uşoară,
femeia îşi aşează geanta pe umăr
înainte de a urca, stofa moale
a paltonului atinge pulpa aşa cum - „ei” e inutil, se subînțelege.as renuntța și la „a paltonului”...
genele bunului părinte ating - „catifeaua” - explicatie inutilă și un clișeu asocierea gene-catifea
mai aveți în partea mediana și o repetiție a lui „moale”, apoi „catifea - catifelată”.
și de aici înainte sunt convinsă că veți reuși să dați poemului o formă adaptată liricului secolului 21.
la buna recitire,
marynna
foarte bine!
Dorel -
Foarte bine, Marynna. Scrieţi dumneavoastră aşa cum spuneţi, iar textul meu lasaţi-l aşa cum este. Altminteri, e bine să se ştie că poezia este nu pentru un secol sau pentru altul. Ea este sau nu este. F. Villon scria, în secolul al 13-lea, mai bine decât tot site-ul hermeneia la un loc.
Dincolo de toate, ar fi mai bine să nu riscaţi jucându-vă cu tastele prin textele altora. Totuşi, vă dau dreptate în privinţa lui "catifelată". În rest - nu.
da?
marynna -
sa inteleg ca e o amenintare? sa nu risc ce anume? faptul ca faceti (sau ati facut) parte din juriile unor concursuri literare nu ma impresioneaza si nici faptul ca sunteti critic. traim intr-o societate a libertatii de exprimare. poezia ca si societatea evolueaza, dar fiecare scrie asa cum doreste. din moment ce textele sunt postate presupuneam ca poate fiecare sa-si exprime parerea. Dar stati linistit, nu o sa ma mai ating de poemele dumneavoastra, o sa le las altor colegi placerea sa o faca, am observat ca aveti destui fani. A, și vă rog eu mult, lăsați și catfifeaua în poem, pentru ca el să fie omogen de la cap la coadă...
secolul 13?
marynna -
Apropo, Villon n-a scris săracul în secolul 13, pentru simplul fapt că s-a născut prin 1400 și ceva...sau poate știți Dvs. ceva ce noi nu știm...
evoluţie
Dorel -
Poezia (ca şi arta în general) nu evoluează decât sub raport tehnic, dragă Marynna. Sigur, ea trebuie să fie a timpului în care e scrisă. Dar şi a tuturor timpurilor. De obicei, nu e nici una, nici alta. Dar faptul că unul scrie despre diligenţe, iar altul despre trenuri, gări, avioane sau aeroporturi are mai puţină importanţă.
In altă ordine de idei, aţi înţeles greşit. Nu v-am ameninţat cu nimic. Când am spus că riscaţi, m-am referit la un risc de imagine.
Cât despre secolul lui Villon, a fost, aşa, o figură de stil. Ca să vă fac plăcerea, transcriu acum, exact, după dicţionarul "Scriitori străini", Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1981: Villon, Francois (pseud. lui Francois de Montcorbier sau des Loges, cca. 1431-după 1463). Scuze că nu pot pune sedila.
Dar se pare că m-am pus, aici, cu blondele şi n-o să-mi prea fie uşor! Aşa că, pe viitor, voi fi mai atent.
pathetic!
marynna -
și cu asta am spus tot. Dar nu știu ce părere are dl Titarenco referitor la afirmația „F. Villon scria, în secolul al 13-lea, mai bine decât tot site-ul hermeneia la un loc.” Vă lămuriți domniile voastre, presupun că va fi nevoie de o revoluție (destul de sângeroasă) pe acest site sau de butonul Selfdestruct! Mult succes!
a compara hermeneia cu Villon
Virgil -
a compara hermeneia cu Villon nu reuşeşte să demonstreze decît o gîndire simplistă. Şi mă tem că pînă şi autorul gafei îşi dă seama de ea. Nu cred că se merită să onorez elucubraţia asta cu vreo opinie.