Urăște-ți aproapele, fericitule,
pentru că în spatele urii stă dragostea,
dragostea cea frumoasă, care v-a facut prieteni și apoi
v-a învelit când ați adormit plângând
Urăște-ți aproapele, fericitule,
pentru că în spatele dragostei ești tu,
și numai tu știi ce dor și ce moarte
te face acum să zâmbești
și numai aproapele îți este călăul perfect
căruia îi sărutai mâinile strălucitoare
și niciodată să nu-l privești în ochi
pentru că sufletul tău e mai frumos decât dragostea
și-n ochi, cum se spune, e sufletul omului
și el trebuie dat cu vârful degetului
celui care te atinge cu degetul
degeaba îți spun, fericitule, să urăști
prost ești și prost vei rămâne
lumea ta a murit
și moartea e sfântă
dar, uite, ești viu zilele acestea
și copacii în floare sunt plini de albine
și soarele îți va mângâia astăzi copiii
Comentarii
e frumos când
Ottilia Ardeleanu -
pornind de la poezie, faci poezie.
"pentru că în spatele urii stă dragostea". întrebarea este: mai ştie cineva să iubească pe măsura urii?!
te aştept, Dorine, cu "brânduşele" tale...
textul îmbină frumos mai
Cristina Moldoveanu -
textul îmbină frumos mai multe simboluri biblice cu drag de poezie. să dăruieşti un dram de suflet pe un vârf de cuţit este un semn de iubire. aşa văd eu din ceea ce spui, de exemplu în strofa a treia. şi tu descoperi în finalul fericirilor toată iubirea pe pământ
multumesc
francisc -
Ottilia, voi reveni si cu alte flori. frumusetea lor ne aminteste de imaginea de ansamblu a ceea ce suntem si ne straduim sa fim
Cristina, fericirea o platim scump, nu-i asa?
of, sunt plin de truisme in dimineata asta ;))
Am citit poemul la câteva ore
Maria - Doina -
Am citit poemul la câteva ore după ce îl citisem pe al lui Leonard și mi s-a părut o „replică” poetică foarte, foarte reușită. Și ce este cel mai important, este că poemul e valoros prin el însuși transmițând foarte bine mesajul, adică nu e neapărat nevoie de a citi poemul lui Leonard pentru a-l înțelege.
Părerea mea e că e un poem care te reprezintă. E o țesătură fină de spiritualitate, filozofie și poezie.
La final nu spun decât:
„dar, uite, ești viu zilele acestea
și copacii în floare sunt plini de albine
și soarele îți va mângâia astăzi copiii”.
cu reverenta,
francisc -
multumesc. intr-adevar, e de sine statator si la fel de adevarat e frumusetea pe care vrem s-o detinem, trebuie mai intai s-o oferim.
la final, nu sunt decat: suntem vii si nimic din ce e omenesc nu ne este strain. abia astept sa le povestesc nepotilor despre voi
"dar, uite, ești viu zilele
Younger Sister -
"dar, uite, ești viu zilele acestea
și copacii în floare sunt plini de albine
și soarele îți va mângâia astăzi copiii"
Aceste versuri le-am citit astăzi. Astăzi au o rezonanţă deosebită, tulburătoare, o emoţie pe care am trăit-o profund la doar câteva zile după ce se năştea poemul acesta, ca un cântec din subconştientul colectiv, pe care l-ai pus pe note astfel.