schit

imaginea utilizatorului yester

pe cheiurile portului ceața mirosea a gutuie
ne plimbam doar ne plimbam ecouri de sticle sparte
tu pierdeai trenuri lungi și roșii
eu mă gândeam la scriitorii care mor tineri
cineva pescuia sau era o iluzie
din norii uscați supura lumina
erai atât de fragilă erai atât de aeriană
încât hainele nu te puteau reține
oamenii călătoresc mai mult cu sufletul
am spus suflându-mi nasul
m-ai privit cu un aer pierdut de mamă
nu știai că mă strâng din tine și plec târziu
atât de târziu încât poți fi jefuită

Comentarii

- ... -

"pe cheiurile portului ceața mirosea a gutuie
ne plimbam doar ne plimbam ecouri de sticle sparte
tu pierdeai trenuri lungi și roșii
eu mă gândeam la scriitorii care mor tineri
cineva pescuia sau era o iluzie
din norii uscați supura lumina" - f reuşită şi bine construită partea aceasta. Primul vers e foarte viu, încă-l simt pe retină şi în nări. Aş vrea şi eu să mai fiu vizitat de o aşa inspriaţie.

-%-

e un compliment ce spui tu, Adrian, în finalul comentariului, pentru care îți mulțumesc.
oarecum țin la acest text. de aceea sublinierea ta îmi este tare de folos.

pe cheile portului

un poem reuşit şi în opinia mea, dacă ea contează pentru autor.
"oamenii călătoresc mai mult cu sufletul
am spus suflându-mi nasul" - aici e un gest natural şi universal care dă o culoare inedită, plăcută textului. inspirat spus.
singurul cuvânt care nu zic că m-a iritat, dar mi-a produs o tresărire a sprâncenei, e cuvântul "aeriană". eu aş căuta altceva acolo.

răspunsuri

Nicholas, știu că ești sincer. Se întâmplă ca uneori să rezonăm, alteori nu. Sincer îți spun că scrisul tău încă nu mi te recomandă. Dar poți să mai treci. Cred în emancipare:)

Ottilia, este un pasaj compus prin elemente anume (substantive, atribute) care conduc spre nostalgie. Iar nostalgia nu poate fi dinamică:) Mulțumesc frumos de semn!

emancipare

eu venisem pe text cu un comentariu specific. cuvantul "aeriană" e ...aerian. e parerea mea. tu imi raspunzi cu foaie verde foi de lunca. ne desparte sute de kilometri de emancipare. culca-te si dormi pe emanciparea ta.

așa e,

Nicholas, "ne desparte sute de kilometri":)

...

Foarte bun, Paul! L-am citit cu mare plăcere.

"erai atât de fragilă erai atât de aeriană
încât hainele nu te puteau reține
oamenii călătoresc mai mult cu sufletul
am spus suflându-mi nasul" - superb...

...

cu toată doza de modestie (și am o modestie colosală, după cum știi bine, Silvia) nu pot să trec la somnul de frumusețe fără să îți mulțumesc pentru marea plăcere.
e, cred, cel mai mare beneficiu din industria asta vers-atilă.
iar faptul că, după atâția ani, mă mai citești îmi dă vigoare:)
so, mulțumesc frumos for passing by!

bine, atunci

ne despart. în clocotul gândurilor mai scapă cîte-o bulă de aer.
oricum, poemul stă. simplu, compact, transmisiv de stări, aşa cum şi ceilalţi comentatori au spus. început bine, încheiat şi mai bine. merită evidenţiat.