silogism
atât de puţini oameni despre care să spun – da
fac parte din ei. arareori dorinţa de-a mă lăsa împărţită
ca şi cum aş dospi altă pâine
pentru masa la care îmi voi chema martori
degetele de la mâini şi de la picioare
bucuria pâlpâie ca un bec economic
în numele zilei şi-al nopţii
arunc dinţii de lapte
atât de puţine lucruri despre care să spun – da
fac parte din mine. întotdeauna dorinţa de-a împărţi
captivă într-un joben din care mă scot târziu
os cu os
după despieliţare
Poezie:
Comentarii
Frumos, prima strofă este
margas -
Frumos, prima strofă este chiar cuceritoare, acel gen de coup-d-etat poetic, în care autoarea răstoarnă în căteva secunde de lectură dictatura plictiselii.
Din păcate, deși ideea bună a poemului se susține până la final, el mai pierde din forță prin cele trei versuri care urmează, becul economic care pâlpâie nu mi se pare reușit.
Finalul oricum este adorabil, mai ales că, mai știind câte ceva despre forma de exprimare a autoarei, acea 'despielițare' parcă vine dintr-o variantă cenzurată...
Oricum, poemul meu de peniță pentru acest crochiu negru cu oameni și lucruri
Marga, iti multumesc pentru
Marquise de Sade -
Marga, iti multumesc pentru semn. Cele trei versuri sunt o pauza pentru respiratie si au rostul lor in economia textului, sunt un fel de broderie, daca vrei. Cu sau fara bec economic. Despre despielitare, numai de bine. :)