fără jucării

imaginea utilizatorului aquamarine
bach air

în spatele blocului cu zece etaje
e strada cea mare.
oamenii merg pe niște șabloane,
pe trotuare.

mașinile merg printre jaloane de cristal.
deasupra tuturor trec norii
și avioanele.

în fața blocului cu patru etaje
stau eu,
prin fața mașinii trec doi copii
cu uniforme de bumbac
se joacă și râd.

simt frigul acea atingere care vine
și se duce departe.

data viitoare blocurile se vor lipi
în sfârșit deasupra cu ochii închiși
avioanele se vor prăbuși
norii se termină brusc
în spatele meu umbra blocului crește.


și gloanțele care trec prin parbriz
ajung la scaunele tapisate apoi se opresc
deși ar putea străbate inima fetițelor
îmbrăcate în rochii închise
la gât

care se joacă și răd
și scriu cu scrisul înclinat spre dreapta

toate literele înscrise în catalog
toate literele sunt prețul pentru ceea ce micul suflet închis în g.
a avut
ceea ce a vrut
ceea ce el a găsit.

Comentarii

Observaţii: "unde oamenii

Observaţii:

"unde oamenii merg..."
"mașinile merg printre..."
"deasupra tuturor trec norii..."
"prin fața mașinii trec doi copii"
"și gloanțele care trec..."
"deși ar putea trece... - se poate ca repetiţiile să fie intenţioante, însă nu au efect artistic/stilsitic, pentru că 1. reluările verbelor nu sunt susţinute antagonic/analogic/eliptic etc; 2. le lipseşte un oarecare algoritm/ritm. La celăllt pol, mă uit în ultima unitate, unde găsesc iarăşi repetiţii, dar de această data, ele au efect, pentru că au unele elemente enunţate mai sus.

Mi-a plăcut partea italică, pe care o simt ca un monolog demult gândit.