Voi rupe colțul stelelor
și în urmă le voi lăsa mingi incandescente
rostogolite pe orbita nopții
spinii lor întinse lumânări
în calea iubitului le voi pune
de ora vrăjitoarelor în cimitir
încet pasul se adapă pe lespedea rece
printre crucile- mirese trupurilor moarte
Douăsprezece femei ți-au altoit frumusețea
în curcubeie pe pânză
însă nici una ca mine
scrijelindu-ți celulele atee
cu fiecare atingere artificiu de calcul
Poezie:
Comentarii
lucian -
sună a făcătură, a vraje, blestem. Doamne ferește! nu înțeleg legătura dintre text și titlu. să fie, oare, numărul celor 12 femei?