în tăcere-mpietrit, ameţeam
cu o halbă de bere nimicul,
în speranţa că o să apară
mai devreme sau mai târziu,
dinăuntru ori dinafară
vreun semn de aţipire
din partea lui. Eventual, unul
schiţat cu ţeasta
de sus în jos
ori din stânga în dreapta.
Însă, nimic.
Nimic nu s-a-ntâmplat.
Nimic altceva decât
nimicul -
acelaşi -
care continuă
să convieţuiască
în sângele meu
cu inamicul -
barmanul ăla
întunecat la faţă care,
din timp în timp,
îşi iţeşte capul
de după uşa din spate
şi se uită de jur-împrejur,
încruntându-se,
fără să vadă pe nimeni,
apoi, de parcă nimic
nu s-ar fi întâmplat,
îşi întoarce privirile
spre interior,
urmărind în continuare
cu un calm ieşit din comun
filmul alb-negru
cu cei doi prădători
extrem de tăcuţi,
sfâşiindu-se
pe întuneric
într-o
singurătate extremă.
Comentarii
joc de-a tacutelea cu pradatori in alb-negru
vladimir -
Prea facil/cautat contrastul din titlu, basca acele virgule... textul are ritmul sau peste care autorul si acel alter-ego traseaza taieturi superficiale... un fel aparte de autotortura... si tocmai aici as fi ales taietura zimtata a macetei in detrimentul bisturiului precis, chirurgical...
Re Vladimr Negru
Bott -
Vladimir, multumesc pentru citire si semn. Pe cuvantul meu, titlul imi venise spontan in minte, anul trecut pe o terasa din Bucuresti, de ziua mea, fara sa ma gandesc atunci, pe moment, la contrastul pe care il creeaza.
Se prea poate sa fie cum zici tu - o abordare mai superfiiciala. Din pacate, doar atat am fost capabil sa extrag din starile mele de atunci. Oricum, e un text la prima mana. Posibil voi mai reveni asupra lui in timp,
In legatura cu taietura, ma mai gandesc la spusele tale.
P.S. Subscriu la petitia lui Nicholas Dinu: astept sa revii pe site cu texte si sa te citesc.
Eugen.