aşa e pierd timp
minute secunde
cu nonşalanţa unui prinţ levantin
ce-şi aruncă pe masa de poker
ultimul inel cu opal şi safir

de parcă aş vrea să răzbun
sudoarea ţâşnită din carnea
bunilor mei şi-a părinţilor lor
până când tot acest arbore cu genealogii scrijelite stângaci
pe mânerul de coasă
îşi va fi topit rădăcinile
în cristale de calcar şi sare.

motive există. toată noaptea aud
cum se-aleargă prin casă personaje celebre
cum miorlaie şi se muşcă de gât
ca niste gheparzi în călduri.
prin urmare dorm prost şi lumina-mi provoacă
sângerări de memorie. mai pot invoca deplasări incognito
la adunarea de taină dintre dintre unghi şi triunghi ori virulente reacţii alergice
la mirosul cernelii de porc.

uneori mă pierd în acest hăţiş indigo seara dă peste mine
moţăind prin câte un muşuroi de năluci
mă ia cu blândeţe de ceafă şi m-agăţă în cui
în zori mă transform într-o pălărie de soare
rostul meu e să fac pe pământ
o umbră rotundă cât roata de car.

nu mai e mult şi mă voi goli în sfârşit
de tot pietrişul ăsta ticăitor
voi pluti voi pluti clandestin peste oraşul ce fumegă stins
ca un greabăn de bou
înjugat.