Acest text se află în Șantierul Literar Hermeneia.com
cum s-a făcut cerul şi pământul
n-am mai aşteptat mult
după orânduială
i-am căutat prin lumina ochilor
ţinând strâns cuvântul acela
pe care nu aveam voie să-l scap
m-am dus val-vârtej
de cum i-am văzut
potriviţi după arborele meu
le-am spus
pe voi vă vreau
concepeţi-mă
Poezie:
Comentarii
bună ziua!
Ottilia Ardeleanu -
am sperat ca măcar o dată să fie aduse argumente împotriva poeziei aruncate în şantier, nu de alta, dar să-i pot opera eventuale îmbunătăţiri. altfel, o să cred că deoarece am postat cel mai adesea în acest site, era cazul să mai ajungă şi pe acolo câte una.
mulţumesc pentru bunăvoinţă!
Răspuns
Maria - Doina -
Otilia, uneori e mult mai util să ne autoevaluăm, să identificăm cauzele care au dus la încadrarea (nu „aruncarea”) unui text în șantier. Desigur, uneori se oferă explicații, alteori nu. Editorii nu au această obligație.
http://hermeneia.com/faq-page - o pagină cu întrebări și răspunsuri utile.
În cazul de față, sunt explicațiile necesare pe paginile următoare:
http://hermeneia.com/content/ce_este_santierul_literar_pe_site_ul_hermen...
http://hermeneia.com/content/nu_am_primit_nicio_motivatie_pentru_trimite...
Cât despre ... o să cred că deoarece am postat cel mai adesea în acest site, era cazul să mai ajungă şi pe acolo câte una, cred că ți-ai format o opinie greșită despre criteriile de evaluare/aprobare a textelor de către editori.
Cu toții avem zile mai grele... deci să zâmbim și să mergem mai departe :)
Maria(na),
Ottilia Ardeleanu -
eu chiar nu mă vaiet că am zile grele ştiind că ale altora sunt mult mai grele.
uneori este necesar să ştim "de ce"?! doar atât.
eu nu mi-am "format o opinie greşită despre criteriile de evaluare/aprobare a textelor de către editori", ci vreau să nu greşesc cumva de acum înainte în această privinţă. şi nu spun că textul acesta întrece pe vreunul de pe prima pagină. şi nici nu este primul text trimis în şantier ca să se pună problema că fac nazuri, voiam doar să capăt o sugestie de la editorul care s-a lovit de acest text ca de un morman de moloz. pentru mine nu este un motiv de dispută acesta, ci doar de colaborare. dar, înţeleg situaţia.
mulţumesc, Mariana, pentru implicare.
O t t i l i a
- explicaţii -
a.a.a. -
Textul e unul care nu trece nici bariera ideatică, nici pe cea stilistică. Nu transmite pe niciun palier, iar izul arhaic (voit sau nevoit) nu se justifică. Scrierea începe prin a mima confesiunea revelată printr-un limbaj aparent simplist şi se termină într-o filosofie creaţionist-livrescă.
Frecvenţa postărilor nu are nimic de-a face cu judecata editorială, dar are, cu siguranţă, efect negativ asupra valorii literare intrinseci.
E curios, cel puţin pentru mine, cum unii useri cer lămuriri pentru propriile texte trimise la şantier, dar niciodată pentru textele care nu le aparţin... Personal, m-aş minuna până la fericire să văd cum un user participă efectiv la scoaterea din şantier a unui text care nu stă sub semnătura sa. Iar acest lucru îl spun la modul general, nu mă refer numai la Ottilia.
Adrian, este pentru
Ottilia Ardeleanu -
prima oară când pun problema în felul acesta, desigur, cu asta am intrat în rândul acelor "unii", merci.
sper că s-a înţeles de la început că nu sunt revoltată - aşa cum se întâmplă cu unii - că textul se află în atelier, voiam doar să aflu de ce. şi am aflat. ok, textul are filosofia lui, dacă ţie nu ţi-a transmis nimic, îmi pare rău. alţii mi-au exprimat alte păreri. cu plus. nu mi-am luat-o în cap, voiam să ştiu în ce constă părerea diametral opusă.
arhaic?! nicidecum. este înfiripat după o discuţie reală şi recentă. trimiterile sunt către ancestral, ci nu ancestrale. dar despre ce vorbesc reprezintă doar unul dintre sensuri. ideatic, am pornit-o din cu totul alt loc şi spre o cu totul altă raţiune.
nu văd de ce frecvenţa postărilor ar fi direct proporţională cu "efect(ul) negativ asupra valorii literare intrinseci.". păi după cum spui tu, toate textele mele sunt defectuoase - ca să nu zic mai urât - unul după altul, ceea ce nu este adevărat. nu sunt de geniu, dar, tot în baza feed-back-ului, înclin să cred că balansează spre plusul axei.
Adrian, este firesc să-mi pese de propria creaţie. aşa că nu văd ce trebuie să fie atât de curios în asta. este curios că nu se comentează texte din prima pagină, darmite din şantier - şi să se mai şi colaboreze/ lucreze pe ele până trec de impas! eu văd un plictis general. poate că ne îndreptăm într-o direcţie greşită cu literatura online?!
eu îţi mulţumesc pentru implicare. cum am mai spus, am încredere în puterea ta de percepţie. o să am grijă ce şi cât postez pe aici. e ok pentru mine că ţi-ai exprimat deschis părerea. te mai aştept şi altă dată.
numai bine!
bref
yester -
foarte comic acest "concepeti-ma" cu tot cu conotatiile sale moderne sau de slang language... cred ca arhaic este acel "val-vartej" deloc prezent in exprimarea curenta, literara sau cazuala. dar chiar si asa nu vad unde este poezia in acest text. am intrat sa dau o mana de ajutor, totusi, deci cred ca il poti rescrie fara remuscari. nu am gasit nici un trop si nici un loc poetic. doar o idee cam rasuflata, pot sa zic, bazandu-ma pe incercarile de liceu, pe care le primeam la posta redactiei unei reviste. bref, ai texte mai bune.
asta că am
Ottilia Ardeleanu -
texte mai bune, o ştiam. cred că sunt capabilă să mă autoevaluez. mulţumesc, Paul, unii spun cu tropi, alţii fără. mă bucur că ai zis, fie că nu ai găsit chiar nimic de mileniul trei pe aci.
sincer, îţi mulţumesc pentru opinie. te mai aştept.
- /// -
a.a.a. -
"arhaic?! nicidecum. este înfiripat după o discuţie reală şi recentă" - acesta nu e un argument suficient. Când rezultatul liric al discuţiei reale şi recente este acesta:
"cum s-a făcut cerul şi pământul
n-am mai aşteptat mult
după orânduială" - acel "nicidecum nu este arhaic!" e suspect de obstinaţie pură.
"nu văd de ce frecvenţa postărilor ar fi direct proporţională cu "efect(ul) negativ asupra valorii literare intrinseci." - pentru că poezia veritabilă are nevoie de nişte factori irefutabili, factori pe care mulţi dintre noi îi ştim, deci nu mai plictisesc. Am să numesc doar unul, acela care face valabile spusele mele de mai sus: cenzura trăirilor. Nu totul e demn de-a fi scris. În fapt, foarte puţine sentimente sunt menite intelectualizării lirice. Şi mai puţine sunt publicabile. Pentru că puţine sunt emoţiile specifice mie şi numai şi numai mie, iar cele care nu sunt aşa, nu echivalează preţul hârtiei risipite. Iar când cineva nu se mai poate opri din scris, e mai degrabă un semn de exhibiţie, poetizare, superficialitate etc decât de fertilitate imanent-literară. Şi iată de ce frecvenţa creaţiei şi a postării afectează calitatea. Bunînţeles, există cazuri rare în care cineva scrie şi mult, şi bine, dar acolo e vorba despre geniu, ceea ce, după cum spuneai, nu e cazul nostru. Nu mai dezvolt...
" păi după cum spui tu, toate textele mele sunt defectuoase" - n-am spus asta!
"Adrian, este firesc să-mi pese de propria creaţie. aşa că nu văd ce trebuie să fie atât de curios în asta" - retoric, o fi firesc şi atunci când ne pasă numai de creaţiile noastre?
- organizare -
Ottilia Ardeleanu -
ar fi sunat cam "politic" şi nu ar fi mers nicicum cu ideea, ştii foarte bine. apoi, nicăieri nu spune că orânduială este învechit.
eu cred că doar prin exerciţiu poţi depăşi un anume prag. ca în orice domeniu, de altfel. teoretic, mult din ce spui tu este valabil, practic însă...
sigur, mai este vorba şi de har. fericiţi aceia care sunt dotaţi, nu? căci ei vor fi genii (sau aproape).
exagerezi. tocmai eu nu sunt dintre cei cărora nu le pasă şi de creaţiile altora. dovadă că, în acest sens, mă implic în mai multe zone literare. şi cu siguranţă şi pe hermeneia mai mult decât alţii. dar nu asta am vrut să iasă în evidenţă aici.
se pare că am deranjat foarte pentru că am solicitat o opinie. nu se va mai întâmpla. e în regulă.
mulţumesc încă o dată pentru opinii, lămuriri etc.
- ultima -
a.a.a. -
Nu doresc să escaladăm febre ironice, aşadar trec peste nuanţa din "sigur, mai este vorba şi de har. fericiţi aceia care sunt dotaţi, nu? căci ei vor fi genii (sau aproape)".
"exagerezi. tocmai eu nu sunt dintre cei cărora nu le pasă şi de creaţiile altora. dovadă că, în acest sens, mă implic în mai multe zone literare. şi cu siguranţă şi pe hermeneia mai mult decât alţii." - adevărat. Şi mulţumim pentru asta. Doar că contextul (!) era cel al şantierului literar, nu al primei pagini. Iar aici, nu te implici mai mult decât alţii. Iar alţii nu se implică deloc. Deci nu exagerez.
În rest, e dreptul tău să nu fii de acord cu mine. E şi în lucrul ăsta o cale spre progres.
nicio persiflare,
Ottilia Ardeleanu -
chiar m-am referit la adevăraţii, genialii poeţi - persoanele de faţă se exclud - în afară de ei suntem doar oameni normali cu hobby-uri, cam asta e realitatea. nu trebuie să ne simţim jigniţi în niciun fel. cred că în viaţă avem de făcut multe alegeri. poeţii aleg să scrie, grădinarii să cultive etc. nu este nicio ofensă în ceea ce putem, vrem/ dorim/ aspirăm şi pe alocuri ni se întâmplă să fim şi foarte dotaţi în a o face. sau cel puţin nu ar trebui să gândim aşa.
la punctul b) nu cred că era cazul să spui ceea ce ai spus, consider că înţeleseseşi ceea ce am afirmat, nu era nevoie de răstălmăcire.
cert, aici a fost o discuţie rezonabilă, nu avem de ce să afirmăm altceva decât că totul este spre binele nostru, al tuturor şi ăsta trebuie să fie un scop comun şi individual în acelaşi timp dacă vrem să obţinem transformări în bine.
sincer, mă bucur mult pentru conversaţia avută.
revin un pic la penultimul tău comentariu. dacă impresia ta este că textul acesta este unul personal, individual, atunci regret teribil că nu m-am făcut înţeleasă deloc cu el. e doar propria vină, bat-o vina! voi vedea ce se va întâmpla până la urmă cu textul acesta.
mulţumesc încă o dată pentru dialog.