Poate că ar trebui să găsim o altă modalitate
pentru a exprima rutina din dragostea noastră.
Poate că dacă ne-am gândi
mai fără silă, la ce vom mânca la cină
nu ne-am mai uita aşa în farfurie
precum Wllmen în Barul rătăciţilor.

Am putea la fel să blocăm ferestrele
ca să nu mai avem unde holba privirile,
în timp ce unul din noi
îşi va dezlega limba împrăştiind cu mizerii cotidiene
din acest oraş din ce în ce mai murdar.

O dată sau de două ori pe săptămână ar trebui
să ne pară rău şi aproape să regretăm
şi să ne purificăm devreme de dimineaţă.
Un gât de-alcool sfinţit ar fi de-ajuns.
Nu-ţi uita pastila!

Imi amintesc cum firul negru de păr de pe gâtul tău
s-a sculat noaptea trecută fără ca tu să te mişti
sau zguduitul trenurilor să te deranjeze. M-am ridicat
şi eu pentru că ultima mea treabă ar fi pur şi simplu,
de a vedea dacă toate uşile şi ferestrele-s blocate.

Şi nu uita să începi să zâmbeşti
înainte s-ajungi la birou ...