Deșir un vârtej.

beție de ceață
degetele mele ștergând urmele zborului
iar tu fără mănușă culcat
într-un așternut de fiară
încolăcind linia vieții

Privește-mă. Se-apropie lumina în haite.
Pe margine, cineva spune un descântec în șoaptă.

am uitat
focul
ultim reper al memoriei
plonjând
deasupra nașterii
cine te va stinge

Trece prin noi ca o sabie

prinde-mi
întuneric de aripi
îngerul meu își lipește tâmpla
de tine
adulmecă bătaie aritmic
una tu una eu una
acoperă-mă
tâmpla mea lipită
de tine

Undeva lipsește o stea. Între cer și pământ, blestemul amețitor.

până când
eu țipăt
tu urlet
ne vom preface