prima se unge cu noaptea lucie -
jumătate a lui Gârleanu,
jumătate a copiilor blonzi,
o frunză de porumb
de la marginea lumii
se condimentează cu nisip de pe Dunăre,
în mijloc trei cincimi cântec de leagăn
frăgezit în cuptorul cu microunde,
peste toate un strop de aghiazmă.
o mie unu poeme de amor respiră grâul
din felia
el râde. îmi povestește despre cele nouă milioane de biciclete în Beijing
unii dintre voi știu deja
cît de relativă e chestia asta
- N-am fost niciodată în Beijing.
- Oare se pot număra bicicletele astea? Îți dai seama... atâtea biciclete nepăzite...
- Nouă milioane... Baby, tu vrei să-mi spui ceva?
mă tot întreabă despre bicicliști și cum se pot asigura contra furtului
te-am regăsit pe google într-o mică buclă a fractalului vieţii mele
Cadillacul – iguană uriaşă bolnavă de vitiligo-
te aşezase pe covorul roşu
trena lungă de treizeci de ani ieşea din cochilia unui melc
la Patria luminile se înteţeau
maşiniştii asistant-managerii şi corporatiştii
cu profilul lui Che tatuat pe fesa dreaptă
dădeau la foale în backstage
am să încep cu sfîrșitul meu
un continent
despre care nu știu nimic
pietrele mirositoare
lapte
un trup de litere
noroi amestecat cu umbre
o mulțime de fapte
vin
concertul de harpă în la
și întrebările
ioannanice:
și plânge asfințitul
prin trupuri de păsări uriașe și îmbătrânite
de un dor nebun de mare
care suspină la piciorul meu
Comentarii aleatorii