pe vremea aceea aveam inimă
se oprea uneori mă speriam
coboram grăbit dădeam la manivelă
tu zîmbeai eu credeam
şi pornea
sîngele meu sîngele tău
o mie de pistoane
şi toată lumea era a noastră
Ioana
erau vremuri în care nașterea mea din mama nu era pusă la îndoială
nu pun la îndoială nașterea mea din mama mea
nu o voi pune nu cred că voi face asta vreodată
acesta este un adevăr de necontestat
precum praful pe buricul degetului arătător al tatălui meu
care a venit să mă vadă
între două analize și mi-a zis
tu când mai ștergi praful ăsta?
Alma
făceam praf vremurile. mamele şi tatii noştri fugeau în pustiuri
de ce să le şterg urmele
cronometru surogat clepsidrei romantice
there’s no god here
only a large placenta
filled with salted water and mud
limbs reaching for air
squeezing the sere nipples of love
tearing the earth as they move
slow monsters of hate
looming from shelters
praying on our fear
motto: și dacă timpul a trecut deja pe aici, construindu-și ultima cetate-n ruine?
cauți?
liniște. din pământ se adună cu încetinitorul ploaia.
ce cauți?
urmele. arată-mi palmele. coatele. genunchii. tălpile goale.
salcâmi răstignind șerpi de aramă. au înflorit.
dar la tine? ce fac salcâmii tăi?
Comentarii aleatorii