o mierlă pe trunchiul proaspăt retezat
cercurile lui / şanţuri ale unui disc de vinil
floarea-trompetă amplifică trilul
în oglindă sălciile disecă oameni
fluturii cap de mort alungă corbii
din jungla instrumentelor
abia se aude trombonul deghizat în elefant
lumea doarme / încerc să repar ceasul
strecurându-mă
printre arcuri şi contragreutăţi
escalada mă împuţinează
Despre ceea ce nu se poate [vorbi, desena, cânta, etc.] trebuie să se tacă («whereof one cannot speak» Wittgenstein; or „whereof one can speak by means of sounds of silence” G.M.)
katia și Vladimir așteaptă liftul/
fumând din aceeași țigară/
( aduni păpușile cu brațele tăiate le arunci
în lift becul e cald becul e cald
trebuie să
muști aerul de granit să vorbești
în somn despre pisici cu aripi roți de cauciuc
învârtindu-se în tine/ amețeală/ rotund deschizi ochii
nefiresc oamenii seamănă dimineața
cu niște parcuri părăsite/ ești un parc părăsit
Comentarii aleatorii