Alma
azi îmi car tristeţea după mine, tu dormi o sută de ani rondelurile mor şi se reîncarnează. habar n-am cum să scriu despre tine. în locul meu va fi celălalt loc
Ioana
Bat câmpiile neceleste ale frigului de 40 de grade la umbră. Iată-l cum răsare din grădiniţa ta de păpuşi. Iată-l dragă... ! de ce oare mi-a pierit muza? Nu ea trebuia să moară în Irak. Nu ea. Tu trebuia să mori. Aşa.
Alma
e ultimul poem maro poemaro poem aro din viaţa de poet intrauterin. calc pe stele şi mă doare în colţuri. şi oamenii aceia vorbeau prea mult. prea mult te iubeam
impur prăfărelniță criblură sâc/cum mângâi tu
cuvintele în cuștile lor negricioase
o paragină măruntă abstractă
pe care o înalți
sub forma unor simboluri asdw(mi-au scăpat
pur și simplu degetele-n taste)
caut cuvinte să le pun pe lângă mine
să nu mă simt atât de otrăvită-n propria mea carne
incarne un papillon sauvage et vis ta vie
loin de mes Anges aux ailes bleues there are some new things from time to time
I wonder if they could tell us
rasputin ar fi adorat-o pe mata hari
dacă ea ar fi știut să gătească blinii
ascunsă într-o matrioșka
în timp ce el răscolea nopțile cu dinții gata ascuțiți să-i reteze sfârcurile
rasputin ar fi adorat-o pe mata hari
ca pe o țarină cu scuturi la sâni ca și cum în prag de seară
ceaslovul s-ar fi deschis mereu la aceeași rugăciune
poate ea ar fi dansat prea sobru pe o turlă
Comentarii aleatorii