știu cine ești/ai venit să mă scoți să mă vânturi/ai bici și glasul tău lovește arcada/ ai să răstorni măruntaiele/pe tarabă/ pește proaspăt avocado măsline rinichi fudulii/ sub eucalypt degetele tale lungi în orbitele craniul meu lustruit/ pătrund/ de

Virgil

pe vremea aceea aveam inimă
se oprea uneori mă speriam
coboram grăbit dădeam la manivelă
tu zîmbeai eu credeam
şi pornea
sîngele meu sîngele tău
o mie de pistoane
şi toată lumea era a noastră

Ioana

erau vremuri în care nașterea mea din mama nu era pusă la îndoială
nu pun la îndoială nașterea mea din mama mea
nu o voi pune nu cred că voi face asta vreodată

acesta este un adevăr de necontestat
precum praful pe buricul degetului arătător al tatălui meu
care a venit să mă vadă
între două analize și mi-a zis

tu când mai ștergi praful ăsta?

Alma

făceam praf vremurile. mamele şi tatii noştri fugeau în pustiuri
de ce să le şterg urmele
cronometru surogat clepsidrei romantice