trupul meu cerșea un telefon măcar așa să știu
că încă mai respiri chiar daca prin alt
orificiu al lumii sufletul mă plesnea peste ochi
și-mi cerea insistent să o iau de la 0 sau să
uit tot ce știu despre viață
normal, cum toate plecările se petrec noaptea așa am plecat
și eu noaptea mi-am pus în bagaje o fractură de
te-am regăsit pe google într-o mică buclă a fractalului vieţii mele
Cadillacul – iguană uriaşă bolnavă de vitiligo-
te aşezase pe covorul roşu
trena lungă de treizeci de ani ieşea din cochilia unui melc
la Patria luminile se înteţeau
maşiniştii asistant-managerii şi corporatiştii
cu profilul lui Che tatuat pe fesa dreaptă
dădeau la foale în backstage
Motto:
"Pământul e albastru ca o portocală."
Paul Éluard
ochii fierți și degivrați pentru a putea săpa în frunzele negre,
oasele curcubeului ce nu vor să-mi spună de ce s-au despărțit de albul matern de ce tot ce ating se face albastru ca merele mlăștinoase,
turbinele omenești devenite locuitoare ale unei bomboniere străbătute rareori de o mână luminoasă,
de pe o vâslă mergând pe apele plictiselii
se decupează în orizontul examinat
3 mari litere
belgiene
tanga
unse cu toate alifiile
ce la primul meu strănut
s-au înclinat spre toporul mării lingurice
(cutremure de gingie)
și letargici pești
și-au scuipat în fața mea angoasele
stelele înghițite din greșeală în nopțile cu mecanisme zodiacale
Comentarii aleatorii