Despre ceea ce nu se poate [vorbi, desena, cânta, etc.] trebuie să se tacă («whereof one cannot speak» Wittgenstein; or „whereof one can speak by means of sounds of silence” G.M.)
am să încep cu sfîrșitul meu
un continent
despre care nu știu nimic
pietrele mirositoare
lapte
un trup de litere
noroi amestecat cu umbre
o mulțime de fapte
vin
concertul de harpă în la
și întrebările
ioannanice:
și plânge asfințitul
prin trupuri de păsări uriașe și îmbătrânite
de un dor nebun de mare
care suspină la piciorul meu
sincope calici construcţii germeni ruine cimitir
alături de el gardul se udă alături de el şanţul alături misterele romantice
dă-mi şi mie dă-mi şi mie cobor în metrou dă-mi pâinică şi bani
soră-mea mama mea e bolnăvioară
dă-mi
(Ioana Barac Grigore)
ce să îţi dau nu am decât nordul copt între palme
love floats elsewhere un caiet studenţesc de dictando
rup foile ce să faci cu ele avioane ştie puştiul acela
de la wesleyan university cum să faci un avion să zboare niciodată
mai departe de palatul de cleştar din povestea cu eu nu am
sincope calici construcţii nu
am ruine cimitir alături eternitatea
merg în fiecare lună pe marginea ei
nevăzută it's a mad world mad world
nimic în buzunare nici lista
cu de ce îţi e frică de întuneric mamă tată
ţie
(Alina Manole)
Cartierul meu miroase a gogoșari în oțet și a lipici de fixat orele în calendar. Mă pregătesc de căderile tale, pun năvoade cu veverițe-n colțuri ca să mai pot vedea măcar o dată maroniul patofilor tăi de ginere.
prima se unge cu noaptea lucie -
jumătate a lui Gârleanu,
jumătate a copiilor blonzi,
o frunză de porumb
de la marginea lumii
se condimentează cu nisip de pe Dunăre,
în mijloc trei cincimi cântec de leagăn
frăgezit în cuptorul cu microunde,
peste toate un strop de aghiazmă.
o mie unu poeme de amor respiră grâul
din felia
Comentarii aleatorii