risipă de sunete
brațele ivite pline cu meteoriți
și apoi ucigătorul fir de păr
lumină de șobolan cutanat strigăt

culori strecurate prin piele

și vârtejul de nori
ne suge o stea ca pe o acadea

marea sosește insistentă la tabla de șah
toate valizele cu gânduri pierdute în beci

bach dragon râde de parcarea sa umilă
fapt care închide punga cu

(24 martie 2009/ora 22:22)

au înghițit toate cuvintele
lacomi
până la ultima vocală
de ură

nici nu suntem. îți spun, nu am văzut nimic. mâna mea așezată peste mâna ta.

de partea aceasta
ziduri goale
prinse de ei cu lacăte
cu fiecare pas
drumul se preface în scară