când și-au mutat casa la sine
el a plecat la oraș să se radă
ea a rămas să-i facă semn cu mâna
avea bumerang îl ținea între bete și ie
săgeata a trecut albastră prin părul ei
și s-a dus
(ea ședea dreaptă între maci
a fluturat degetele încet
în ziua aia dormise bine)
el s-a gândit un timp pe canapeaua de pluș
nu va alege zero e prea scurt
nu va putea să înceapă acest drum
plouă la radio
cuvintele încearcă să nu se reverse
din baghetă țâșnesc fulgere mediatice
vă puneți cu cine nu trebuie
aleksandar
astăzi sunt un pumn de lumină
în soare
o aripă ce păsărește și
împrăștie căldura
în grădina visurilor mele
am doi copaci
care împărtășesc aceeași creangă
| copacul lumină
unde dorm vara
și uneori când mi-e somn
| copacul nimănui
pe care nu-l știu
dar spre care îmi întind creanga -
când sunt fericit.
Comentarii aleatorii