foto: Nicolae Sandulesco, 1986 (prin bunăvoința soției sale Jacqueline)
anotimpuri
sens giratoriu neliniștea
peste iarna veche atârnată din desăgile mari cu mere și covrigi
cu nostalgia picioarelor goale zăpada îmblânzită basta cosi
parcă se aude lătratul câinelui prin curte
tot ce se află în tine e plăcut tălpilor mele
între sâni ca biciul domnului meu peste
stomac plumbii de aur vor musti de plăcere
copitele albe ale zeilor ale sălbaticelor scări
când numai el cu
pasul lui îmi măsoară inima
până la inimă ne jupoaie de piele
de carnea roșie a colajelor
scrise înainte de toate refluxurile acestea
de examenul la fericirea de mâine
ochiul tău e o imensă portavoce
ochiul tău va șopti avioanelor și ele vor rămâne în aer
vulcanii își vor opri neliniștea îndată ce tu le vei spune
și păsările plutesc fără să dea din aripi
fără durată imensele patefoane ale florilor se vor opri
munții uită de riduri și se apucă de balet
respirația ta va concentra toate necazurile lumii ca o trezorerie
plouă la radio
cuvintele încearcă să nu se reverse
din baghetă țâșnesc fulgere mediatice
vă puneți cu cine nu trebuie
aleksandar
astăzi sunt un pumn de lumină
în soare
o aripă ce păsărește și
împrăștie căldura
în grădina visurilor mele
am doi copaci
care împărtășesc aceeași creangă
| copacul lumină
unde dorm vara
și uneori când mi-e somn
| copacul nimănui
pe care nu-l știu
dar spre care îmi întind creanga -
când sunt fericit.
meci revigorant în celulă de ciocolată pentru că am văzut caracatița
ruginie mâncându-și unghiile
am văzut pe strada plină de topoare înflorite oameni cu limbile
strigând în culori cât de sexy este michael jackson
avea țâțele cam mari cine laptele nu nu răzvan nu mi-a dat nimic am
băut vin din aer nu țâțele dau lapte ci laptele are țâțe dar ar ieși o
poezie pornografică
Comentarii aleatorii