de pe o vâslă mergând pe apele plictiselii
se decupează în orizontul examinat
3 mari litere
belgiene
tanga
unse cu toate alifiile
ce la primul meu strănut
s-au înclinat spre toporul mării lingurice
(cutremure de gingie)
și letargici pești
și-au scuipat în fața mea angoasele
stelele înghițite din greșeală în nopțile cu mecanisme zodiacale
pe vremea aceea aveam inimă
se oprea uneori mă speriam
coboram grăbit dădeam la manivelă
tu zîmbeai eu credeam
şi pornea
sîngele meu sîngele tău
o mie de pistoane
şi toată lumea era a noastră
Ioana
erau vremuri în care nașterea mea din mama nu era pusă la îndoială
nu pun la îndoială nașterea mea din mama mea
nu o voi pune nu cred că voi face asta vreodată
acesta este un adevăr de necontestat
precum praful pe buricul degetului arătător al tatălui meu
care a venit să mă vadă
între două analize și mi-a zis
tu când mai ștergi praful ăsta?
Alma
făceam praf vremurile. mamele şi tatii noştri fugeau în pustiuri
de ce să le şterg urmele
cronometru surogat clepsidrei romantice
Despre ceea ce nu se poate [vorbi, desena, cânta, etc.] trebuie să se tacă («whereof one cannot speak» Wittgenstein; or „whereof one can speak by means of sounds of silence” G.M.)
Personajele, patru sau cinci, depinde de privitor, ar trebui să își aleagă actorii din public. Decorurile se schimbă încontinuu, obosind ochiul. Aceeași fereastră.
desenează-mi o casă numai din sticlă
pune de jur împrejur pietre
te voi ruga să mă lași pe mine să ridic marea din câteva picături de sare
și-o tușă de sânge
eu nu cred
în magazinul cu proști
împreunarea cu patul
păcăleala mileniului III
no moon rise, no moon set nouă zeci
vorbesc o latină ciudată cu primul țipăt chimic
văzduhul gîfîind de vorbă cu o sabie
spartan despre patria mea
muntele se simte ca-n underground
amintire
Comentarii aleatorii