katia și Vladimir așteaptă liftul/
fumând din aceeași țigară/

( aduni păpușile cu brațele tăiate le arunci
în lift becul e cald becul e cald
trebuie să
muști aerul de granit să vorbești
în somn despre pisici cu aripi roți de cauciuc
învârtindu-se în tine/ amețeală/ rotund deschizi ochii
nefiresc oamenii seamănă dimineața
cu niște parcuri părăsite/ ești un parc părăsit

Luăm un creion și desenăm limitele. Începem cu marea.
Apoi eu, așteptând nașterea corăbiilor din nisip.

ne-am obișnuit cu ea
orhidee de iarnă
consumându-ne iluzia
până la sânge

Ți-au pierit corăbiile. Ia o mătură, dă ultima zăpadă la o parte.

se întoarce timpul ca un copil
cu genunchii juliți
cu buzele arse
căutându-ne orb
zdrențuit neverland