rasputin ar fi adorat-o pe mata hari
dacă ea ar fi știut să gătească blinii
ascunsă într-o matrioșka
în timp ce el răscolea nopțile cu dinții gata ascuțiți să-i reteze sfârcurile

rasputin ar fi adorat-o pe mata hari
ca pe o țarină cu scuturi la sâni ca și cum în prag de seară
ceaslovul s-ar fi deschis mereu la aceeași rugăciune
poate ea ar fi dansat prea sobru pe o turlă
iar el încâlcind dezlegatul slovelor
și-ar fi lăsat prozeliții într-o bojdeucă fără acoperiș
ar fi îmbrățișat drumul către casă cu ochii lui de șaman
ea s-ar fi rotit în palma lui încețoșată
precum balerinele din cutiile muzicale
el pândind-o hulpav în spatele geamului

dacă ea ar fi știut să-i gătească blinii
în matrioșka încinsă
rostogolindu-se înainte și înapoi prin apă făină și ouă
el ar fi desfăcut-o de coajă
iar ea ar fi devenit prăjitura cu otravă din care s-a înfruptat în ultima seară
atunci păpușile decapitate ar fi născut-o în cercuri succesive de lumină pe cea mai mică
care privindu-i agonia ar fi început să plângă
turnând în capacele lor amar
îi văd și acum la o masă cu păpușa la mijloc

el răscolea noaptea cu dinții gata ascuțiți să-i reteze sfârcurile
cortina părea un imens evantai ce emană feromoni
pentru ea și-ar fi dat părul cu briantină
cazaca ar fi preschimbat-o cu o redignotă
cu ultimii bănuți de ceară i-ar fi luat din iarmaroc
un batic înflorat lung cât rusia pravoslasnică
și ghete ortopedice să aibă mersul drept

și atunci a venit decembrie
istoria a împăturit ziarul cu țari și călugări
pe sub gheață se mai aude oftatul lui rasputin
cerul se chinuie să nască zăpezile
clopotele tremură de frig

mata

spală vasele
eu îmi întind sutana la uscat
grăbește-te și crapă nucile pentru colivă

hari

krishna

|