(I) - cor antic

de pe o vâslă mergând pe apele plictiselii
se decupează în orizontul examinat
3 mari litere
belgiene
tanga
unse cu toate alifiile
ce la primul meu strănut
s-au înclinat spre toporul mării lingurice
(cutremure de gingie)
și letargici pești
și-au scuipat în fața mea angoasele
stelele înghițite din greșeală în nopțile cu mecanisme zodiacale
nopțile prinse în covorul cerului
ospățul liniștii
și iată că un far se înclină în fața noastră
geamurile valurilor ghicesc
vechile noastre triumfuri
de lângă benzinăria luminilor albastre

YZ

(II) - mambo depresiv

plecasem la pescuit de sirene
pe lac urșii exersau mersul pe apă
săreau de pe trambuline arhimedic înalte
verificau legi termodinamice esoteric slabe
scrise pe papyrus tricotat
scribii ne dădeau tarcoale
puneau capcane și labirinți
simulate catarge, furtuni de carton
mă gândeam așezat pe vine la comixul extrapolat
ce înghițea balauri mecanici
de la coadă la cap, plescăind cu pofte umane
la benzinărie steagul era în bernă
se vorbea de război și molime
ne-am lipit de caloriferul cald, molateci
zumzăia zgomotul de fond minus 3 decibeli
așteptam în liniște călaul de gardă.

AG

(III) - ricercare olfactivă

plictiseala tăia copacii
în mod evident așteptam câinii să ne facă felul
dar eu și cu mătușa mea gonflabilă
eram deasupra lor
și oricum degeaba încearcă ei
să se atingă de aura mea albastră mecanică
după amurg când gândul ne duce iar la tristan tzara
și la traducerea pe care n-o vom găsi niciodată într-o bibliotecă
dar în pahar sirenele în pioneze
încercau
doar încercau
să ne desprindă de atmosfera mlaștinilor potabile
de lângă blocurile nou construite
în care bunica tânără este nevoită să leviteze
fiindcă podeaua apartamentului deja a căzut
și oricum avea nevoie de un miros de pește
așa că ne-am dus la plaja de ciment
unde valurile făceau în fața cerșetorilor mâncați de fericire
un spectacol grotesc

YZ

(IV) - final-mizerere

echipa de salvare venea călare
erau toți la 4 ace, piramidali defuncți,
depozitau gunoaie pe memoria elastică
praștia lucea în mâna lui david, ca o fabulă în iarnă
goliat scuipa semințe organice, aleatoric reale
era atât de absurdă viața asta că nu ne venea să o părăsim
omonimi cum eram, nepreventivi cum spunea Babel:
plecați de aici golanilor
că îmi stricați armonia celestă.

AG