tot ce se află în tine e plăcut tălpilor mele
între sâni ca biciul domnului meu peste
stomac plumbii de aur vor musti de plăcere
copitele albe ale zeilor ale sălbaticelor scări
când numai el cu
pasul lui îmi măsoară inima
până la inimă ne jupoaie de piele
de carnea roșie a colajelor
scrise înainte de toate refluxurile acestea
de examenul la fericirea de mâine
impur prăfărelniță criblură sâc/cum mângâi tu
cuvintele în cuștile lor negricioase
o paragină măruntă abstractă
pe care o înalți
sub forma unor simboluri asdw(mi-au scăpat
pur și simplu degetele-n taste)
caut cuvinte să le pun pe lângă mine
să nu mă simt atât de otrăvită-n propria mea carne
Motto:
"Pământul e albastru ca o portocală."
Paul Éluard
ochii fierți și degivrați pentru a putea săpa în frunzele negre,
oasele curcubeului ce nu vor să-mi spună de ce s-au despărțit de albul matern de ce tot ce ating se face albastru ca merele mlăștinoase,
turbinele omenești devenite locuitoare ale unei bomboniere străbătute rareori de o mână luminoasă,
rasputin ar fi adorat-o pe mata hari
dacă ea ar fi știut să gătească blinii
ascunsă într-o matrioșka
în timp ce el răscolea nopțile cu dinții gata ascuțiți să-i reteze sfârcurile
rasputin ar fi adorat-o pe mata hari
ca pe o țarină cu scuturi la sâni ca și cum în prag de seară
ceaslovul s-ar fi deschis mereu la aceeași rugăciune
poate ea ar fi dansat prea sobru pe o turlă
Comentarii aleatorii