Dragii mei Hermeneuti, autori, novice sau maestri, va propun un experiment din care sunt convinsa ca fiecare dintre noi vom avea de invatat. Vom afla cate ceva despre noi insine, despre ceilalti si despre actul creatiei.
katia și Vladimir așteaptă liftul/
fumând din aceeași țigară/
( aduni păpușile cu brațele tăiate le arunci
în lift becul e cald becul e cald
trebuie să
muști aerul de granit să vorbești
în somn despre pisici cu aripi roți de cauciuc
învârtindu-se în tine/ amețeală/ rotund deschizi ochii
nefiresc oamenii seamănă dimineața
cu niște parcuri părăsite/ ești un parc părăsit
eu sunt barca aceasta întoarsă
alege-mi
un peisaj potrivit
și o insulă
fără amprente
între ei, un aparat de fotografiat. un aparat rusesc, vechi. alături, pe masă, un film. de jur împrejur, în loc de pereți, umbrele lor schimonosite, alungite, distorsionate.
acum lasă-mă
unge-mă în catran
pentru încă o ploaie
acolo unde nu cresc case
doar cele mai vechi rădăcini
1.
stau în casele cu pereții de sticlă
în timp ce eu merg pe ploaie acasă
prin pământul negru și ud
lor le pot povesti despre familia noastră
unde m-așez singură la masă printre
scaunele cu picioare lăcuite
acolo se stinge lumina devreme
și mă strigă și mama și mă strigă și tata
să-mi spună ce frumos e să te trezești dimineața
și mănânc din farfuriile lor spălate
atât de bine și toți agenții îmi
strigă să vă aduc înapoi să vi se facă
autopsiile, să fiți tăiați cu raze laser
ca să vi se oprească definitiv inimile,
și eu pe pământul negru și ud
imi simt pieptul negru și ud
printre mâinile voastre rupte
spălate bine,
încât s-au facut albe
....
nimic nu mă atinge aici
pe zăpada scursă din streașinile caselor
înșiruite
Comentarii aleatorii