când și-au mutat casa la sine
el a plecat la oraș să se radă
ea a rămas să-i facă semn cu mâna
avea bumerang îl ținea între bete și ie
săgeata a trecut albastră prin părul ei
și s-a dus
(ea ședea dreaptă între maci
a fluturat degetele încet
în ziua aia dormise bine)
el s-a gândit un timp pe canapeaua de pluș
nu va alege zero e prea scurt
nu va putea să înceapă acest drum
te-am regăsit pe google într-o mică buclă a fractalului vieţii mele
Cadillacul – iguană uriaşă bolnavă de vitiligo-
te aşezase pe covorul roşu
trena lungă de treizeci de ani ieşea din cochilia unui melc
la Patria luminile se înteţeau
maşiniştii asistant-managerii şi corporatiştii
cu profilul lui Che tatuat pe fesa dreaptă
dădeau la foale în backstage
când o să cresc mare mă fac poetă și pictoriță și fotografă
o să am câteva rame agățate deasupra casei în ele voi mâzgăli o sumă de vorbe, câteva nuduri și trei clipe
I
la început trebuie să fac rost de un bărbat negricios , rudimentar
cu privirea de fiară sătulă
și de-o femeie uscată, cu plete unsuroase
care să-l privească pierdut, moale în afară
zvâcnos cu interiorul ochiului
lipsesc din acest peisaj
iluminat cu neon
în contrast
lipsesc din aceasta haină
agățată în penumbra din acest trup
găoacea e spartă si eu fugită
din incintă
în timpul unui război
de proporții mărunte
nimic spectaculos nimic sângeros
nimic
m-am târât am ieșit
ce mult te-am iubit
călcâiul lasă dâră neîntreruptă pe mijloc
Comentarii aleatorii