rasputin ar fi adorat-o pe mata hari
dacă ea ar fi știut să gătească blinii
ascunsă într-o matrioșka
în timp ce el răscolea nopțile cu dinții gata ascuțiți să-i reteze sfârcurile
rasputin ar fi adorat-o pe mata hari
ca pe o țarină cu scuturi la sâni ca și cum în prag de seară
ceaslovul s-ar fi deschis mereu la aceeași rugăciune
poate ea ar fi dansat prea sobru pe o turlă
cu crengile agățate în cer
femeie spînzurată de frumusețea ei
copac iubind o pedeapsă perpetuă
strivește cu ochi neiertători
bărbatul de piatră
în strînsoarea voluptoasă a rădăcinilor
motto: și dacă timpul a trecut deja pe aici, construindu-și ultima cetate-n ruine?
cauți?
liniște. din pământ se adună cu încetinitorul ploaia.
ce cauți?
urmele. arată-mi palmele. coatele. genunchii. tălpile goale.
salcâmi răstignind șerpi de aramă. au înflorit.
dar la tine? ce fac salcâmii tăi?
katia și Vladimir așteaptă liftul/
fumând din aceeași țigară/
( aduni păpușile cu brațele tăiate le arunci
în lift becul e cald becul e cald
trebuie să
muști aerul de granit să vorbești
în somn despre pisici cu aripi roți de cauciuc
învârtindu-se în tine/ amețeală/ rotund deschizi ochii
nefiresc oamenii seamănă dimineața
cu niște parcuri părăsite/ ești un parc părăsit
eu sunt barca aceasta întoarsă
alege-mi
un peisaj potrivit
și o insulă
fără amprente
între ei, un aparat de fotografiat. un aparat rusesc, vechi. alături, pe masă, un film. de jur împrejur, în loc de pereți, umbrele lor schimonosite, alungite, distorsionate.
acum lasă-mă
unge-mă în catran
pentru încă o ploaie
acolo unde nu cresc case
doar cele mai vechi rădăcini
Comentarii aleatorii