tu nu ești Jehanne îmi spui
nu-i suficient cã ți-ai tãiat pãrul
iar aici nu-i Orléans plutôt maintenant que demain et demain qu’après
nici cruce nici sabie
mâinile nimãnui nu mã vor curãța
ruginã
mâinile nimãnui
nu mã vor îmbrãca
armurã albã fãrã însemne de dragoste
port doar
uitã-te bine
al cui este acest chip
vino în brațele mele/mușcă/ plescăie/lumina/ frânge-le/ urcă în gât/pe gură asvârlind porumbeii/să sfârăie ochii fără de pleoape/ să atârne de brațele tale/să trâmbițe dezlegarea /prăvălind smoala ca mușcătura de șarpe
eu nu cred
în magazinul cu proști
împreunarea cu patul
păcăleala mileniului III
no moon rise, no moon set nouă zeci
vorbesc o latină ciudată cu primul țipăt chimic
văzduhul gîfîind de vorbă cu o sabie
spartan despre patria mea
muntele se simte ca-n underground
amintire
Despre ceea ce nu se poate [vorbi, desena, cânta, etc.] trebuie să se tacă («whereof one cannot speak» Wittgenstein; or „whereof one can speak by means of sounds of silence” G.M.)
Dar uite că a început sezonul ploilor, vioara s-a umplut de apă, gîtul ei se-ndreaptă vertiginos spre un strepsils transparent. Incerc să fac coarde duble, cu iluzia unei partituri în prima cîntărire. Tot ce iese are un miros aspru de mucegai.
Comentarii aleatorii