Dar uite că a început sezonul ploilor, vioara s-a umplut de apă, gîtul ei se-ndreaptă vertiginos spre un strepsils transparent. Incerc să fac coarde duble, cu iluzia unei partituri în prima cîntărire. Tot ce iese are un miros aspru de mucegai.
o mierlă pe trunchiul proaspăt retezat
cercurile lui / şanţuri ale unui disc de vinil
floarea-trompetă amplifică trilul
în oglindă sălciile disecă oameni
fluturii cap de mort alungă corbii
din jungla instrumentelor
abia se aude trombonul deghizat în elefant
lumea doarme / încerc să repar ceasul
strecurându-mă
printre arcuri şi contragreutăţi
escalada mă împuţinează
Motto:
"Pământul e albastru ca o portocală."
Paul Éluard
ochii fierți și degivrați pentru a putea săpa în frunzele negre,
oasele curcubeului ce nu vor să-mi spună de ce s-au despărțit de albul matern de ce tot ce ating se face albastru ca merele mlăștinoase,
turbinele omenești devenite locuitoare ale unei bomboniere străbătute rareori de o mână luminoasă,
1.
stau în casele cu pereții de sticlă
în timp ce eu merg pe ploaie acasă
prin pământul negru și ud
lor le pot povesti despre familia noastră
unde m-așez singură la masă printre
scaunele cu picioare lăcuite
acolo se stinge lumina devreme
și mă strigă și mama și mă strigă și tata
să-mi spună ce frumos e să te trezești dimineața
și mănânc din farfuriile lor spălate
atât de bine și toți agenții îmi
strigă să vă aduc înapoi să vi se facă
autopsiile, să fiți tăiați cu raze laser
ca să vi se oprească definitiv inimile,
și eu pe pământul negru și ud
imi simt pieptul negru și ud
printre mâinile voastre rupte
spălate bine,
încât s-au facut albe
....
nimic nu mă atinge aici
pe zăpada scursă din streașinile caselor
înșiruite
Comentarii aleatorii