"i-am spus mamei că tu ești cel mai frumos
și cel mai bun din câți oameni am cunoscut și mama nu m-a crezut.
tu ai plecat și n-am știut dacă o să te mai întorci într-o zi.
mama la fel a plecat dar despre ea eram sigură că n-o să se mai întoarcă.
de-atunci nu mai spun nimic, doar iubesc în tăcere."
alice spune-mi pe cine iubești tu
alice nu izbândește. alice nu poate.
1.
stau în casele cu pereții de sticlă
în timp ce eu merg pe ploaie acasă
prin pământul negru și ud
lor le pot povesti despre familia noastră
unde m-așez singură la masă printre
scaunele cu picioare lăcuite
acolo se stinge lumina devreme
și mă strigă și mama și mă strigă și tata
să-mi spună ce frumos e să te trezești dimineața
și mănânc din farfuriile lor spălate
atât de bine și toți agenții îmi
strigă să vă aduc înapoi să vi se facă
autopsiile, să fiți tăiați cu raze laser
ca să vi se oprească definitiv inimile,
și eu pe pământul negru și ud
imi simt pieptul negru și ud
printre mâinile voastre rupte
spălate bine,
încât s-au facut albe
....
nimic nu mă atinge aici
pe zăpada scursă din streașinile caselor
înșiruite
lipsesc din acest peisaj
iluminat cu neon
în contrast
lipsesc din aceasta haină
agățată în penumbra din acest trup
găoacea e spartă si eu fugită
din incintă
în timpul unui război
de proporții mărunte
nimic spectaculos nimic sângeros
nimic
m-am târât am ieșit
ce mult te-am iubit
călcâiul lasă dâră neîntreruptă pe mijloc
eu sunt barca aceasta întoarsă
alege-mi
un peisaj potrivit
și o insulă
fără amprente
între ei, un aparat de fotografiat. un aparat rusesc, vechi. alături, pe masă, un film. de jur împrejur, în loc de pereți, umbrele lor schimonosite, alungite, distorsionate.
acum lasă-mă
unge-mă în catran
pentru încă o ploaie
acolo unde nu cresc case
doar cele mai vechi rădăcini
Comentarii aleatorii