COLajPOetiC

imaginea utilizatorului Sapphire

Tale of a hawk

Deșir un vârtej.

beție de ceață
degetele mele ștergând urmele zborului
iar tu fără mănușă culcat
într-un așternut de fiară
încolăcind linia vieții

Privește-mă. Se-apropie lumina în haite.
Pe margine, cineva spune un descântec în șoaptă.

am uitat
focul
ultim reper al memoriei
plonjând
deasupra nașterii
cine te va stinge

Trece prin noi ca o sabie

Experiment literar: 
imaginea utilizatorului solomon

...și ce mult te-am iubit

e dimineață în lanul cu maci

*

lipsesc din acest peisaj
iluminat cu neon
în contrast
lipsesc din aceasta haină
agățată în penumbra din acest trup
găoacea e spartă si eu fugită
din incintă
în timpul unui război
de proporții mărunte
nimic spectaculos nimic sângeros
nimic
m-am târât am ieșit
ce mult te-am iubit
călcâiul lasă dâră neîntreruptă pe mijloc

Experiment literar: 
imaginea utilizatorului solomon

Sinistraţi

Alina & Ioana - colaj poetic in timp real

sincope calici construcţii germeni ruine cimitir
alături de el gardul se udă alături de el şanţul alături misterele romantice
dă-mi şi mie dă-mi şi mie cobor în metrou dă-mi pâinică şi bani
soră-mea mama mea e bolnăvioară
dă-mi
(Ioana Barac Grigore)

ce să îţi dau nu am decât nordul copt între palme
love floats elsewhere un caiet studenţesc de dictando
rup foile ce să faci cu ele avioane ştie puştiul acela
de la wesleyan university cum să faci un avion să zboare niciodată
mai departe de palatul de cleştar din povestea cu eu nu am
sincope calici construcţii nu
am ruine cimitir alături eternitatea
merg în fiecare lună pe marginea ei
nevăzută it's a mad world mad world
nimic în buzunare nici lista
cu de ce îţi e frică de întuneric mamă tată
ţie
(Alina Manole)

Experiment literar: 
imaginea utilizatorului Ioana Dana Nicolae

o aplecare spre interior

zoom out

două fete admiră o rochie de mireasă în vitrină
şi cu aceeaşi strălucire în ochi se privesc
una spune: e o furtună rece şi florile din pomi
sunt vânzolite prin oraş ferestrele-s închise şi acoperişurile se uită în jos
cu tristeţe
un vârtej cosmic îmi mestecă în măruntaie
deodată se face întuneric care mă trage dedesubt

Experiment literar: 
imaginea utilizatorului alma

Dumnezeu poate locui şi singur

Ioana & Alma & Claudiu - cu mulţi ani în urmă

aici începe

Alma
azi îmi car tristeţea după mine, tu dormi o sută de ani rondelurile mor şi se reîncarnează. habar n-am cum să scriu despre tine. în locul meu va fi celălalt loc

Ioana
Bat câmpiile neceleste ale frigului de 40 de grade la umbră. Iată-l cum răsare din grădiniţa ta de păpuşi. Iată-l dragă... ! de ce oare mi-a pierit muza? Nu ea trebuia să moară în Irak. Nu ea. Tu trebuia să mori. Aşa.

Alma
e ultimul poem maro poemaro poem aro din viaţa de poet intrauterin. calc pe stele şi mă doare în colţuri. şi oamenii aceia vorbeau prea mult. prea mult te iubeam

Ioana

Experiment literar: 

Pagini

Subscribe to COLajPOetiC