sincope calici construcţii germeni ruine cimitir
alături de el gardul se udă alături de el şanţul alături misterele romantice
dă-mi şi mie dă-mi şi mie cobor în metrou dă-mi pâinică şi bani
soră-mea mama mea e bolnăvioară
dă-mi
(Ioana Barac Grigore)
ce să îţi dau nu am decât nordul copt între palme
love floats elsewhere un caiet studenţesc de dictando
rup foile ce să faci cu ele avioane ştie puştiul acela
de la wesleyan university cum să faci un avion să zboare niciodată
mai departe de palatul de cleştar din povestea cu eu nu am
sincope calici construcţii nu
am ruine cimitir alături eternitatea
merg în fiecare lună pe marginea ei
nevăzută it's a mad world mad world
nimic în buzunare nici lista
cu de ce îţi e frică de întuneric mamă tată
ţie
(Alina Manole)
there’s no god here
only a large placenta
filled with salted water and mud
limbs reaching for air
squeezing the sere nipples of love
tearing the earth as they move
slow monsters of hate
looming from shelters
praying on our fear
Alma
azi îmi car tristeţea după mine, tu dormi o sută de ani rondelurile mor şi se reîncarnează. habar n-am cum să scriu despre tine. în locul meu va fi celălalt loc
Ioana
Bat câmpiile neceleste ale frigului de 40 de grade la umbră. Iată-l cum răsare din grădiniţa ta de păpuşi. Iată-l dragă... ! de ce oare mi-a pierit muza? Nu ea trebuia să moară în Irak. Nu ea. Tu trebuia să mori. Aşa.
Alma
e ultimul poem maro poemaro poem aro din viaţa de poet intrauterin. calc pe stele şi mă doare în colţuri. şi oamenii aceia vorbeau prea mult. prea mult te iubeam
te-am regăsit pe google într-o mică buclă a fractalului vieţii mele
Cadillacul – iguană uriaşă bolnavă de vitiligo-
te aşezase pe covorul roşu
trena lungă de treizeci de ani ieşea din cochilia unui melc
la Patria luminile se înteţeau
maşiniştii asistant-managerii şi corporatiştii
cu profilul lui Che tatuat pe fesa dreaptă
dădeau la foale în backstage
rasputin ar fi adorat-o pe mata hari
dacă ea ar fi știut să gătească blinii
ascunsă într-o matrioșka
în timp ce el răscolea nopțile cu dinții gata ascuțiți să-i reteze sfârcurile
rasputin ar fi adorat-o pe mata hari
ca pe o țarină cu scuturi la sâni ca și cum în prag de seară
ceaslovul s-ar fi deschis mereu la aceeași rugăciune
poate ea ar fi dansat prea sobru pe o turlă
Comentarii aleatorii