El: Nu mai scrie. Te rog, nu mai scrie. Uite, ia degetul meu și hai să desenăm împreună câteva contururi. Ea: Scrie, te rog. Ai promis că vei scrie. Uite, ia mâna mea și scrie.
vise ca niște hăitași
înainte
rotocoale de fum
prind aripi
și țipă
Ea: Închide: mâna. Castelul nu are nici o ieșire. Nici marea. Intră unul într-altul. Scrie.
știu cine ești/ai venit să mă scoți să mă vânturi/ai bici și glasul tău lovește arcada/ ai să răstorni măruntaiele/pe tarabă/ pește proaspăt avocado măsline rinichi fudulii/ sub eucalypt degetele tale lungi în orbitele craniul meu lustruit/ pătrund/ de
Despre ceea ce nu se poate [vorbi, desena, cânta, etc.] trebuie să se tacă («whereof one cannot speak» Wittgenstein; or „whereof one can speak by means of sounds of silence” G.M.)
În data de 13 februarie am avut ideea unui experiment pentru a stimula interactivitatea și creativitatea. Rezultatul este îmbucurător. Aici se poate vedea cum s-a desfășurat totul: http://hermeneia.com/content/experiment/renga
Iată rodul!
1.
zile de moină –
din ultimul ţurţure
picură soare
bătrânul închide greu
umbrela ruptă în colţ (Cristina Moldoveanu)
Comentarii aleatorii