pe vremea aceea aveam inimă
se oprea uneori mă speriam
coboram grăbit dădeam la manivelă
tu zîmbeai eu credeam
şi pornea
sîngele meu sîngele tău
o mie de pistoane
şi toată lumea era a noastră
Ioana
erau vremuri în care nașterea mea din mama nu era pusă la îndoială
nu pun la îndoială nașterea mea din mama mea
nu o voi pune nu cred că voi face asta vreodată
acesta este un adevăr de necontestat
precum praful pe buricul degetului arătător al tatălui meu
care a venit să mă vadă
între două analize și mi-a zis
tu când mai ștergi praful ăsta?
Alma
făceam praf vremurile. mamele şi tatii noştri fugeau în pustiuri
de ce să le şterg urmele
cronometru surogat clepsidrei romantice
el râde. îmi povestește despre cele nouă milioane de biciclete în Beijing
unii dintre voi știu deja
cît de relativă e chestia asta
- N-am fost niciodată în Beijing.
- Oare se pot număra bicicletele astea? Îți dai seama... atâtea biciclete nepăzite...
- Nouă milioane... Baby, tu vrei să-mi spui ceva?
mă tot întreabă despre bicicliști și cum se pot asigura contra furtului
Comentarii aleatorii