noaptea asta se întoarce de jur împrejur ca un fir de păianjen
se agață de mâini
cu buzele
lipsesc desăvârșit determinările

ciudato!

trecem la următorul cer
aici
nu coboară nimeni
ținem bine de puncte
tabu-uri
și mai ales
de culori
bine definite

tu
poți să începi cu nietzsche
sau cu un fir de iarbă
contur
și
pietrele îți vor crește prin piele
ușor,

eram acolo
în acel dezechilibru fermecător
treceau prin noi oameni verzui
în dimineți maculate
de irisul tău zoomorf

fluture simulând arderi lăuntrice
valsul îmi suna cunoscut
din gramofon țâșneau versuri languroase
încărcate cu spaime-n carouri

insomnii avide ne pasc astăzi, iubito
prin roșul unisexuat apele lenevesc
portul e un somn lung inventat pentru