Dragii mei Hermeneuti, autori, novice sau maestri, va propun un experiment din care sunt convinsa ca fiecare dintre noi vom avea de invatat. Vom afla cate ceva despre noi insine, despre ceilalti si despre actul creatiei.
trupul meu cerșea un telefon măcar așa să știu
că încă mai respiri chiar daca prin alt
orificiu al lumii sufletul mă plesnea peste ochi
și-mi cerea insistent să o iau de la 0 sau să
uit tot ce știu despre viață
normal, cum toate plecările se petrec noaptea așa am plecat
și eu noaptea mi-am pus în bagaje o fractură de
femeile pseudoimaginare
sunt
inodore
insipide
incolore
femeia ta are culoarea ei proprie
e verde pe dinăuntru
ar putea fi albastră
în zilele
cu ninsori putrede
sau pur și simplu
roșie
de câteva ori pe noapte
în lunile fără soț
femeia ta miroase a
alfabet
a pufuleți cu surprize
a
tine
a câte și mai câte
zile de moină –
din ultimul țurțure
picură soare
...
...
PS. Vă invit să adăugați acestor versuri alte două versuri de câte șapte silabe. Pot fi mai multe variante. E un experiment pentru interactivitate. După câteva zile voi posta poemele obținute într-o singură postare.
am să încep cu sfîrșitul meu
un continent
despre care nu știu nimic
pietrele mirositoare
lapte
un trup de litere
noroi amestecat cu umbre
o mulțime de fapte
vin
concertul de harpă în la
și întrebările
ioannanice:
și plânge asfințitul
prin trupuri de păsări uriașe și îmbătrânite
de un dor nebun de mare
care suspină la piciorul meu
Comentarii aleatorii