lipsesc din acest peisaj
iluminat cu neon
în contrast
lipsesc din aceasta haină
agățată în penumbra din acest trup
găoacea e spartă si eu fugită
din incintă
în timpul unui război
de proporții mărunte
nimic spectaculos nimic sângeros
nimic
m-am târât am ieșit
ce mult te-am iubit
călcâiul lasă dâră neîntreruptă pe mijloc
sincope calici construcţii germeni ruine cimitir
alături de el gardul se udă alături de el şanţul alături misterele romantice
dă-mi şi mie dă-mi şi mie cobor în metrou dă-mi pâinică şi bani
soră-mea mama mea e bolnăvioară
dă-mi
(Ioana Barac Grigore)
ce să îţi dau nu am decât nordul copt între palme
love floats elsewhere un caiet studenţesc de dictando
rup foile ce să faci cu ele avioane ştie puştiul acela
de la wesleyan university cum să faci un avion să zboare niciodată
mai departe de palatul de cleştar din povestea cu eu nu am
sincope calici construcţii nu
am ruine cimitir alături eternitatea
merg în fiecare lună pe marginea ei
nevăzută it's a mad world mad world
nimic în buzunare nici lista
cu de ce îţi e frică de întuneric mamă tată
ţie
(Alina Manole)
două fete admiră o rochie de mireasă în vitrină
şi cu aceeaşi strălucire în ochi se privesc
una spune: e o furtună rece şi florile din pomi
sunt vânzolite prin oraş ferestrele-s închise şi acoperişurile se uită în jos
cu tristeţe
un vârtej cosmic îmi mestecă în măruntaie
deodată se face întuneric care mă trage dedesubt
Alma
azi îmi car tristeţea după mine, tu dormi o sută de ani rondelurile mor şi se reîncarnează. habar n-am cum să scriu despre tine. în locul meu va fi celălalt loc
Ioana
Bat câmpiile neceleste ale frigului de 40 de grade la umbră. Iată-l cum răsare din grădiniţa ta de păpuşi. Iată-l dragă... ! de ce oare mi-a pierit muza? Nu ea trebuia să moară în Irak. Nu ea. Tu trebuia să mori. Aşa.
Alma
e ultimul poem maro poemaro poem aro din viaţa de poet intrauterin. calc pe stele şi mă doare în colţuri. şi oamenii aceia vorbeau prea mult. prea mult te iubeam
Comentarii aleatorii