femeile pseudoimaginare
sunt
inodore
insipide
incolore
femeia ta are culoarea ei proprie
e verde pe dinăuntru
ar putea fi albastră
în zilele
cu ninsori putrede
sau pur și simplu
roșie
de câteva ori pe noapte
în lunile fără soț
femeia ta miroase a
alfabet
a pufuleți cu surprize
a
tine
a câte și mai câte
o mierlă pe trunchiul proaspăt retezat
cercurile lui / şanţuri ale unui disc de vinil
floarea-trompetă amplifică trilul
în oglindă sălciile disecă oameni
fluturii cap de mort alungă corbii
din jungla instrumentelor
abia se aude trombonul deghizat în elefant
lumea doarme / încerc să repar ceasul
strecurându-mă
printre arcuri şi contragreutăţi
escalada mă împuţinează
Personajele, patru sau cinci, depinde de privitor, ar trebui să își aleagă actorii din public. Decorurile se schimbă încontinuu, obosind ochiul. Aceeași fereastră.
desenează-mi o casă numai din sticlă
pune de jur împrejur pietre
te voi ruga să mă lași pe mine să ridic marea din câteva picături de sare
și-o tușă de sânge
sunt un copac. fata din dafin iese la plimbare pe întuneric își trece mâinile turcoaz prin părul norilor pândește lumina aleargă după umbre le face ghem și le rostogolește pe mocheta verde. în scorbură doarme sufletul ei galben
gongul teatrului liric
bate ora
miezului de noapte
Comentarii aleatorii