tot ce se află în tine e plăcut tălpilor mele
între sâni ca biciul domnului meu peste
stomac plumbii de aur vor musti de plăcere
copitele albe ale zeilor ale sălbaticelor scări
când numai el cu
pasul lui îmi măsoară inima
până la inimă ne jupoaie de piele
de carnea roșie a colajelor
scrise înainte de toate refluxurile acestea
de examenul la fericirea de mâine
trupul meu cerșea un telefon măcar așa să știu
că încă mai respiri chiar daca prin alt
orificiu al lumii sufletul mă plesnea peste ochi
și-mi cerea insistent să o iau de la 0 sau să
uit tot ce știu despre viață
normal, cum toate plecările se petrec noaptea așa am plecat
și eu noaptea mi-am pus în bagaje o fractură de
motto: și dacă timpul a trecut deja pe aici, construindu-și ultima cetate-n ruine?
cauți?
liniște. din pământ se adună cu încetinitorul ploaia.
ce cauți?
urmele. arată-mi palmele. coatele. genunchii. tălpile goale.
salcâmi răstignind șerpi de aramă. au înflorit.
dar la tine? ce fac salcâmii tăi?
eu nu cred
în magazinul cu proști
împreunarea cu patul
păcăleala mileniului III
no moon rise, no moon set nouă zeci
vorbesc o latină ciudată cu primul țipăt chimic
văzduhul gîfîind de vorbă cu o sabie
spartan despre patria mea
muntele se simte ca-n underground
amintire
Comentarii aleatorii