COLajPOetiC

imaginea utilizatorului aquamarine

jucării

a lost world

1.
stau în casele cu pereții de sticlă
în timp ce eu merg pe ploaie acasă
prin pământul negru și ud

lor le pot povesti despre familia noastră
unde m-așez singură la masă printre
scaunele cu picioare lăcuite

acolo se stinge lumina devreme
și mă strigă și mama și mă strigă și tata
să-mi spună ce frumos e să te trezești dimineața

și mănânc din farfuriile lor spălate
atât de bine și toți agenții îmi
strigă să vă aduc înapoi să vi se facă
autopsiile, să fiți tăiați cu raze laser
ca să vi se oprească definitiv inimile,

și eu pe pământul negru și ud
imi simt pieptul negru și ud
printre mâinile voastre rupte
spălate bine,
încât s-au facut albe

....

nimic nu mă atinge aici
pe zăpada scursă din streașinile caselor
înșiruite

Experiment literar: 
imaginea utilizatorului Sapphire

nimicitor

motto: și dacă timpul a trecut deja pe aici, construindu-și ultima cetate-n ruine?

cauți?
liniște. din pământ se adună cu încetinitorul ploaia.
ce cauți?
urmele. arată-mi palmele. coatele. genunchii. tălpile goale.
salcâmi răstignind șerpi de aramă. au înflorit.
dar la tine? ce fac salcâmii tăi?

Experiment literar: 
imaginea utilizatorului yester

Consolarea albă

...din "Trilogia Luminii" Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2006 de DINU VIRGIL

foto: sursă internet
poem: Dinu Virgil

Colind albastru

Colindăm colinda sufletelor vii
Îmbrăcate-n haina albă de zăpadă
Pentru toți aceia, cei mai triști copii
Pentru care fulgul nu mai vrea să cadă

Refren:
Clinchet de cristal
Într-al iernii bal
Naștere cu sfinți,

Experiment literar: 
imaginea utilizatorului Virgil

the brave old world

9 noembrie 2005

Virgil

pe vremea aceea aveam inimă
se oprea uneori mă speriam
coboram grăbit dădeam la manivelă
tu zîmbeai eu credeam
şi pornea
sîngele meu sîngele tău
o mie de pistoane
şi toată lumea era a noastră

Ioana

erau vremuri în care nașterea mea din mama nu era pusă la îndoială
nu pun la îndoială nașterea mea din mama mea
nu o voi pune nu cred că voi face asta vreodată

acesta este un adevăr de necontestat
precum praful pe buricul degetului arătător al tatălui meu
care a venit să mă vadă
între două analize și mi-a zis

tu când mai ștergi praful ăsta?

Alma

făceam praf vremurile. mamele şi tatii noştri fugeau în pustiuri
de ce să le şterg urmele
cronometru surogat clepsidrei romantice

Experiment literar: 
imaginea utilizatorului aquamarine

doină

...

motto.

"i-am spus mamei că tu ești cel mai frumos
și cel mai bun din câți oameni am cunoscut și mama nu m-a crezut.
tu ai plecat și n-am știut dacă o să te mai întorci într-o zi.
mama la fel a plecat dar despre ea eram sigură că n-o să se mai întoarcă.
de-atunci nu mai spun nimic, doar iubesc în tăcere."

alice spune-mi pe cine iubești tu
alice nu izbândește. alice nu poate.

Experiment literar: 

Pagini

Subscribe to COLajPOetiC