plouă la radio
cuvintele încearcă să nu se reverse
din baghetă țâșnesc fulgere mediatice
vă puneți cu cine nu trebuie
aleksandar
astăzi sunt un pumn de lumină
în soare
o aripă ce păsărește și
împrăștie căldura
în grădina visurilor mele
am doi copaci
care împărtășesc aceeași creangă
| copacul lumină
unde dorm vara
și uneori când mi-e somn
| copacul nimănui
pe care nu-l știu
dar spre care îmi întind creanga -
când sunt fericit.
Diptic cu poeți clujeni ( Tibick Indrikova & Dogy)
Moartea e o ipostază preventivă
O scânteie de fire ce locuiește-n noi
Voi doi, nemurind de atâta bicuire
Căpăstrul calului desprins, vezi bine
se clatină pe drum.
El strigă hăisa, ca un surd
și râde larg cu paiu-n gură
Tu mori din nou ca să te naști
pe piatra mea de-nmormântare
nascând un vers mai oarecare
femeie veșnic călătoare..
there’s no god here
only a large placenta
filled with salted water and mud
limbs reaching for air
squeezing the sere nipples of love
tearing the earth as they move
slow monsters of hate
looming from shelters
praying on our fear
rasputin ar fi adorat-o pe mata hari
dacă ea ar fi știut să gătească blinii
ascunsă într-o matrioșka
în timp ce el răscolea nopțile cu dinții gata ascuțiți să-i reteze sfârcurile
rasputin ar fi adorat-o pe mata hari
ca pe o țarină cu scuturi la sâni ca și cum în prag de seară
ceaslovul s-ar fi deschis mereu la aceeași rugăciune
poate ea ar fi dansat prea sobru pe o turlă
eu sunt barca aceasta întoarsă
alege-mi
un peisaj potrivit
și o insulă
fără amprente
între ei, un aparat de fotografiat. un aparat rusesc, vechi. alături, pe masă, un film. de jur împrejur, în loc de pereți, umbrele lor schimonosite, alungite, distorsionate.
acum lasă-mă
unge-mă în catran
pentru încă o ploaie
acolo unde nu cresc case
doar cele mai vechi rădăcini
Comentarii aleatorii