o barieră fosforescentă
o uşă de oţel blindat
o fereastră cu storuri închise
un câine negru care latră
o voce care strigă nu
o alta care nu răspunde nimic
după drum lung
m-am oprit sub o ploaie de cuţite
tăcerea ca un anestezic incolor
infuzat în măduvă
m-a lăsat atât de trează încât tremur
aproape că văd cum îmi creşte părul
întorc capul pe spate
să îmi plouă în ochi
să nu mai fie lipsa de durere
golul din viscere
la ora siestei celorlalţi
pe strada aceasta înfundată
mă agăţ cu dinţii
de arcul curcubeului
simt cum mă rupe la mijloc
şi mă separă
între cer şi pământ
ca pe o masă de disecţie
un cadavru sensibil
Poezie:
Comentarii
adevărul gol-goluț
margas -
Cristina, cât se poate de sincer îți spun că nu doar poemul tău este 'pe lângă' poezie, ci chiar și crezul tău așa-zis artistic... care poate fi privit și ca scuză, hai să-i spunem așa, în fața totalului tău amatorism în ale scrisului.
Desigur, hârtia virtuală suportă multe, mai ales pe Hermeneia, dar pe viitor te-aș ruga să te gândești nu de două ori, ci de hai să zicem așa, o cifră mai realistă, de 18 ori înainte să mai postezi asemenea trepidații ale creierului.
În rest, te salut cu drag, nu înseamnă că dacă nu poți scrie poeme nu ai putea face sumedenie de alte lucruri la fel de captivante.
Marga,
Cristina Moldoveanu -
Sinceritatea ta mă bucură, dar nu şi conţinutul "pe lângă" al comentariului tău. Nu înţeleg de ce critici crezul meu artistic care a fost scris într-un moment de deplină sinceritate din partea mea şi cu întreg sufletul. Nu e defel o scuză! În rest nu înţeleg de ce numeşti scrisul meu total amatorism şi nu oferi şi tu un comentariu critic mai constructiv, este o insultă inutilă. Ca şi tine nici eu nu sunt absloventă a Facultăţii de litere, dar societatea m-a izolat de aşa natură încât nu mi-au mai rămas alte lucruri de făcut în afară de poezie (acum sunt eu pe lângă, recunosc, dar ăsta e adevărul). În plus nu înţeleg dacă tu mă dai afară de pe Hermeneia, nu cred că ai acest drept şi consider că textul meu poate fi trecut în şantierul literar sau respins de tot de către alţii. Aş vrea să primesc şi eu un comentariu sau o respingere autorizată clară să ştiu dacă voi mai scrie aici sau nu, fiindcă în trecut am mai scris câteva poezii cu oarecare succes. Chiar aşa Marga, "trepidaţii ale creierului"? Ce-or fi acelea, că eu nu am simţit?
Părerea mea
Younger Sister -
Există păreri că suntem prea mulți pe planetă și unii chiar se tem că nu mai au loc. Din fericire cineva s-a răstignit pe cruce, să-ncăpem cu toții și există și promisiunea că dacă nu mai avem loc, ni se va mai face. Poemul cuprinde metafore de mare sensibilitate și ceea ce este, cel mai important în poezie, în poem ai curajul să te afli și tu și alături de tine să fie și alții. Am reținut:
după drum lung
m-am oprit sub o ploaie de cuţite
tăcerea ca un anestezic incolor
infuzat în măduvă
întorc capul pe spate
să îmi plouă în ochi
să nu mai doară lipsa de durere
golul din viscere
la ora siestei celorlalţi
pe strada aceasta înfundată
Stilul mai metaforic
Cristina Moldoveanu -
mi se pare mai apropiat de felul meu de a fi. Alteori am scris poezii de tip narativ, de fapt am oscilat între mai multe forme de exprimare. Dar acest lucru nu e important. Lea, îţi mulţumesc pentru selecţia făcută, înseamnă că versurile acelea au reuşit să îţi transmită o parte din emoţiile şi ideile mele.
Revin cu o precizare. Poate
Younger Sister -
Revin cu o precizare. Poate îți folosește sau nu, poate altora. Nimeni nu-ți poate spune dacă mai are rost sau nu să scrii, pentru că nimeni nu știe, nu există un etalon, nu știu nici măcar dacă există vreo expertiză. Adevărul este că buruiana a crescut foarte mult și este greu, cel puțin pentru noi, să alegem neghina de sămânța bună. Doar cineva din afara timpului ar putea-o face. Cine este în afara timpului? Doar cel ce ne-a creat. Prezicătorii, ghicitorii, cei cu prognoza mediului? Aiurea! Și-ar mai fi... da nu cu intențiile bune, de fapt cela ți-ar spune fix pe invers. Dar nici în vremea lui Eminescu lucrurile nu au fost foarte diferite. Intră cine vrea, rămâne cine poate, era deviza junimiștilor. S-a zis. S-au creat curente literare, dar nu curentele literare au creat valori. Dimpotrivă, se pare că adevărul a fost mistificat, că valorile au fost pănă la un punct convenabil încurajate și apoi distruse, împreună cu toată incomensurabila valoare pe care ar mai fi putut-o aduce.
Nu-mi permit să dau sfaturi, dar dacă simți, dacă ai idei care nu te lasă în pace, dă-le drumul, cel care simte ca tine, cel care gândește la fel, te va încuraja, sau poate nu, că n-are timp, sau poate n-are chef, sau are toane, sau cine știe de ce? Nu contează, mergi mai departe. Doar timpul decide și-ar fi păcat să se piardă ceva ce chiar are valoare, din cauza un opinii care nu pot fi altfel decât subiective.
Cu drag,
eu te citesc și-mi place cum scri!
Da, ai dreptate în mare parte
Cristina Moldoveanu -
Da, ai dreptate în mare parte Lea. Pentru mine un cititor câştigat este un pas înainte, nu critica negativă mă deranjează, indiferenţa este ceea ce îngheaţă. De aceea mă bucur totuşi şi că am primit comentariul din partea Margăi, înseamnă că am avut totuşi un cititor în plus. Tu scrii proză, eu îţi mărturisesc că citesc foarte greu proză pe computer, îmi pare rău că nu pot să îmi spun părerea legat de ce scrii tu. Dar consumatorii de poezie sunt din diferite medii, încă o dată îţi mulţumesc. Gânduri frumoase din partea mea.
subiectul
margas -
Cristina, eu am înțeles mesajul principal din mediana comentariului tău și care, deși lamentabil, este justificabil.
Și sper să văd pe mai departe texte mai bune pe H sub semnătura ta.
Pentru că lipsa (aparentă) a altor alternative nu justifică niciodată alegerile greșite.
Și cu atât mai puțin (în cazul nostru) lipsa de har.