Într-o bună zi, în fața porții, a putut fi văzut tractorul având agățată de data aceasta și o remorcă. Doar o jumătate de ceas le-a trebuit amorezilor să încarce „zestrea”. Macaturi, lenjerii, ceva mobilă, saci cu făină și cartofi, aragazul și butelia. Nu a fost uitat nici Jănică, gânsăcelul preferat al Licăi. Scos din ou în prag de iarnă de o cloșcă tomnatecă, era singurul supraviețuitor al promoției. Babele susțineau că nu-i a bună pentru casa la care cloșca rămâne cu numai un boboc și că mai bine l-ar tăia dacă tot s-a făcut de câteva kile bune. Ea nu prea credea în vorbele băbești, că și atunci, cu 10 – 15 în urmă, când din senin s-a pomenit cu un pui de brad de-o șchioapă că-i creștea sub gard n-a ținut cont de sfatul babelor să-l opărească (pentru că aduce singurătate) și acum brăduțul trecea binișor de coama casei fără să se fi întâmplat nimicuța. Pe Jănică l-a crescut numai în casă și nu mânca decât ciugulindu-i ei din palmă. Ba chiar, câteodată, sărea în pat și dormea alături de ea. Tot el era și singurul ei confesor. Când îi povestea câte ceva, cel mai adesea despre necazuri, el închidea ochii, dar nu de tot, ci așa ca și cum ar fi foarte atent, și își așeza capul încet pe umărul ei, părând nu numai că o ascultă, ci și că o înțelege. De fapt, alintat și bine îndopat, Jănică, aflat la capătul bobociei, ajunsese să nu se deosebească deloc față de un gânsac matur. Cu el în brațe, cocoțată pe lucrurile din remorcă, Lica evadă de la casa lui Tache Savu. Oarecum de la înălțime, le sfida acum pe toate țărăncile hudiței, care au bârfit-o amar de vreme, trecând pe la porțile lor în drumul ei către casa lui Totoi din Dumbrăvița vecină. Și, așa cum își dorea ea, poate către o căsnicie fericită care să țină până la sfârșitul zilelor amândorora…
*
N-a fost deloc să fie așa. Mai întâi să spunem că s-a curățat Tache, de rușine și de supărare. N-a dus-o mai mult de un an de la evadare. Apoi, după alți câțiva ani, poate trei-patru, s-a prăpădit Totoi care era suferind cu inima. Copiii lui (făcuți cu prima nevastă) - fată și băiat, căsătoriți la rândul lor, după judecăți îndelungate, și-au căpătat cea mai mare parte din casă și pământ, locuind acum sub același acoperiș cu Lica. Unde mai pui că și mama lor, rivala eroinei noastre, izgonită cândva, venise și ea să stea la copii. Nu-i greu de închipuit ce viață ducea Lica. De fapt acum era, pentru mai toți, Hârca Venetică. Foarte puțini erau cei dispuși să-i ierte faptul de a fi stricat casa cuiva, chiar dacă asta se întâmpla cu aproape patru decenii în urmă …