Pisica neagră trecea prin iarbă. Era noapte și parcă
Avea o vargă. Pe sub streașină bătea vântul.
Pâș, pâș... se strecura. O ascultam cum calcă!
Iarba se înfiora când prin ea trecea pisica neagră.

Era ca o fântănă plină până în gură cu apă. Plouase mult.
Apa nu era bună. Se stricase, iar fântâna-și pierduse
Rostul de a adăpa. Nimeni nu mai vine setea din buza ei
Să și-o stingă. I-a apus soarele. Nu mai are lumini.

În mintea mea târziul se opintea cu pisica neagră.
Îmi era frică să mai mă duc la fântâna plină cu apă.
Pâș, pâș se strecura apusul peste noi dispre răsărit.
Fântâna umplută cu apă s-a înecat și apoi a murit.