În cartea Ta, Părinte, e-un cifru pentru mine;
Cu multă sârguință, încet, l-am descifrat.
Și-n clipa dezlegării, șuvoaie de lumine,
Cu gura lor de aur pe ochi m-au sărutat.

Zăceam în întuneric, necunoscând frumsețea
Atâtor strălucite și tainice comori.
Semințe de-Adevăr își etalau noblețea
Eu însă-aveam pe pleoape ai necredinței nori.

Până-ntr-o zi când cerul, cu inima-n Golgota,
Și-a aplecat spre mine noianu-i de lumini.
Și-o sfântă simfonie, descătușindu-și nota,
Mi-a așezat în suflet miresme dulci de crini.

Am înțeles, în lacrimi, cu câtă-nfrigurare
M-ai căutat și prețul plătit în locul meu!
C-ai vrut iertarea Ta, cea făr’ asemănare
Să-mi dai, și să mă faci copil de Dumnezeu!

Iar în alaiul mare al razelor divine,
Dumnezeiești minuni, mi le-ai legat mănunchi.
În dragoste scăldate, dorind să Ți se-nchine,
Mi-s toate simțămintele, plecate în genunchi.

Îți mulțumesc o, Tată, de harul Tău bogat,
Adânc și generos izvor de apă vie;
De Duhul Tău cel Sfânt, Prieten minunat,
Ce viața mi-o-nnoiește și sufletu-mi mângâie.

Îți mulțumesc de Fiul pe care l-ai jertfit,
Să mă ridici la slava sfințirii-I inerente.
Prin sângele-I curat, deplin m-ai mântuit
Și astăzi mă-mbăiezi în ploi efervescente.