Textul, centrat în jurul somnului (ca "Dormi" al lui Eminescu, cu acelaşi ton imperativ),"În care-auzi cum creşte sub tine firul ierbii" --> "şi-ai s-auzi cum iarba creşte", iarăşi eminescian, diabeticele "Iar eu ca o albină spre tine mă întorn /Ca să adun polenul luminii cu săruturi/ Să îl prefac în miere şi-apoi să te adorm", amuzantul şi artificialul "Un somn ca o trezie, ce treaz prin tine-l dorm (retorism lexical-antagonic), artimiile din versurile 5/14, rezolvarea prozodică deficitară din "Deasupra lumii, cântă privighetori a vrajă, şi, poate cel mai important, rădăcina discursului, mijloacele artistice impersonale, lipsa autenticului şi impresia generală de mimetism voiculescian, fac ca acest text să fie ratat.