urâtă şi liberă. cursa de şoareci

imaginea utilizatorului Sancho Panza
Sancho Panza -
***

în oglindă un chip care-şi schimbă culoarea
cu fiecare fum tras în piept
cu fiecare ceas de nesomn
la picioarele patului meu
un cotor de măr
o carte
şi-un câine covrig

sunt urâtă şi liberă.
nici moartea nu mă recunoaşte acum
îi pun piedică
şi nici nu clipeşte.

bărbaţii sunt proşti. o urâtă
e un talisman norocos
căruia nu-i vor şti niciodată puterile.
o piatră pe care îşi pot ascuţi armele
înaintea marii vânători.
cuierul în care îşi pot atârna
haina cu furtună cu tot. o epifanie din cioburi şi petice.
e glonţul ce ricoşează totdeauna
în inimă.

întind libertate pe pâine.

încet.
ca şi cum aş pune otravă într-o cursă de şoareci.

Poezie: 
poezie generală

Comentarii

Auguri!

navigare -

O poezie interesantă ce creşte în fiecare vers şi care cuprinde o succesiune de idei nu neapărat întâmplătoare. Fiecare îşi are rostul ei contribuind progresiv la formarea indispensabilă.
Sunt de acord cu tine la expresia: "bărbaţii sunt proşti. o urâtă/ e un talisman norocos" pe care o recunosc şi sub altă formă.
Sunt multe de spus dar mă opresc aici, la un sfârşit notabil ce se accentuează pe fiecare cuvânt:
"întind libertate pe pâine./ .../ încet./ ca şi cum aş pune otravă într-o cursă de şoareci."

Felicitări! Îl găsesc deosebit.

Ave!

Sancho Panza -

culmea e ca o TOTI barbatii care au comentat acest text (nu numai aici) mi-au dat dreptate. si eu, care-mi camuflasem ferestrele si mutasem noptiera la usa!...

Peniţă de aur

Dorel -

Un text remarcabil. Ca psihologie, ca ritm, ca radicalitate a rostirii, revoltei, dar şi asumării. Situat, ca expresie a feminităţii, la polul opus poemelor de tinereţe ale Anei Blandiana ("Iubesc ploile,/ Iubesc cu patimă ploile etc,"). Şi cu ceva din Angela Marinescu sau din Nina Cassian (azi puţin citată); sau din Maria Banuş, cea din "Ţara fetelor" (pentru că ezit să numesc şi congenere ale Adrianei Lisandru; şi, pentru moment, nici nu e cazul).
Unde naiba sunt peniţele alea?

domnule Cristea, multumesc

Sancho Panza -

ma bucur ca v-a placut. chiar ma bucur.

mare aveti dreptate in ce priveste antagonismul dintre textul asta si poemul Anei Blandiana, l-am constientizat si eu, dar abia la recitire. chiar ma intrebam daca e sesizabil...uite ca este. :)

penitele nu sunt, deocamdata, or sa apara si ele. sper. dar musulmanii spun ca intentia e mai presus de fapta, asa ca nu-mi ramane decat sa va multumesc.

peniţă de aur şi de la mine

alma -

Poemul începe banal, n-aş fi trecut de primul vers, dacă nu era semnat de cineva cunoscut. Partea reuşită începe cu strofa a doua. La prima, poţi renunţa. Titlul nu e bun pentru un asemenea text. Nu am idee cum să explic că textul e bun. E ceva ce se tot spune, de când lumea, însă aici e ceva inedit.
Unde sunt textele remarcate, unde sunt peniţele?

Alina

Sancho Panza -

sunt surprinsa. tu rar lauzi! :)
multumesc.
penite inca nu avem. vom avea.
titlul...eu am de cand ma stiu o problema cu titlurile. daca gasesc unul mai inspirat, schimb.

are,

Sancho Panza -

are, totusi, cineva o idee pentru un titlu mai potrivit poemului asta?
Hepl!