uite acum te-am văzut
sfinx în nisipuri care mă înghit
cleopatra unui soare gol
cu mine eu nu sunt
de tine sete cât nilul la cataracte
roze aruncate în vânt
cât sa le prinzi înapoi cu buze însângerate
trecerea mea prin tine seara
mișcări lente de sclavi biciuiți de faraon
sărate glezne cu care treceam prin mlaștini și plantații de bumbac
vroiam sa rod mangrovele care îmi înghițeau cerul gurii
doar al tău era cu toate gusturile lumii în el..
Poezie:
Comentarii
Aranca -
cred că aici e pulsul întregului poem și apreciez curgerea imperceptibilă a spațiului definit de conturul acestor sentimente cărora nu i te poți opune, un spațiu vibrant, adefag, din amintirile unui Sfinx destinat să-și păstreze imperturbabil enigma: "cu mine eu nu sunt de tine sete cât nilul la cataracte roze aruncate în vânt cât sa le prinzi înapoi cu buze însângerate trecerea mea prin tine seara" interesantă imaginea finală: vegetalul devorându-ne...noi înșiși devorând universul celor de-alături: "vroiam sa rod mangrovele care îmi înghițeau cerul gurii doar al tău era cu toate gusturile lumii în el.."
francisc -
dacă as fi femeie ( ziceam intr un poem de al meu ca emi trebuia sa fie femeie) si sictirită de atata iubiri si rahaturi din astea, pasionata de psihanaliza si criminologie, as efectua o reductie fenomenologica, in stil PoMo asa: scârbi doo, where are you? dar pentru ca m ai cucerit cu poemele tale de la inceput, te sarut pe obraz astazi....