Iaşiul –
salon cu igrasie palidă
şi gresie indigo la capete;
se-ncreţeşte plafonul,
picură pene,
şifonierele şifonate aprind pionezele,
pe la sertare, moliile întind cămăşi negre
din satin,
furnici cu eşapament drăcuie metalic,
grăbind statul*,
lustrele-n două picioare,
fixate de podea,
se-ntreabă de oră, de var, de waţi.
Lunea –
ghiuj fumând ceaţă,
lângă cântarul de subraţ;
două omizi blonde îşi cântăresc plasticul.
un puric cu ghiul, aerul
trei buburuze, punctele din spinare,
o larvă îmbrăcată-n cerneală, absenţele...
Toată lumea cântăreşte la fel,
pe cinzeci de bani.
Poetul –
arbore cu umbrele suflecate,
între două statui,
sprijinind salonul;
dimineaţă şi-a peticit amintirile,
a vorbit despre fugă cu un melc;
pe la prânz,
clătindu-şi crengile cu un sonet
şi părându-şi existenţial,
şi-a scrântit o frunză;
pe seară,
a jucat dame cu bustu’ lui Topârceanu,
iar acum simte că-l ia cu singurătate
şi cu moarte tipic poetică.
Într-un exces de furie,
clipind din deget,
ar putea să dârâme salonul.
Dar ce folos,
când se moare atât de uniform.
Pe la sertare,
foşnind,
se sting
pionezele.
*cu sensul faptului "de-a sta"
Comentarii
se pare că melancolia a
Virgil -
se pare că melancolia a cuprins iremediabil moldova acestor zile. simt galben ușor cald la amiază. cred că a fost excelent că apare și topîrceanu acolo mai ales că de fapt apare de a bun început. dar e un omagiu frumos. fără tromboanele care se mai bulucesc uneori prin texte din astea. ai talent adrian.
poezia ta mi-a amintit fara sa
moi -
poezia ta mi-a amintit fara sa vreau de sorin stoica. ai reusit sa vorbesti despre deznadejde fara sa cazi in patetic.
dau penita, pentru ca nu e usor sa vorbesti cu usurinta asta despre boala sau moarte. nici despre poeti de altfel.
Melancolie şi rutină,
a.a.a. -
Melancolie şi rutină, Virgil (dacă-mi permiţi renunţarea la pronumele de reverenţă), trasate pe axa unui microoraş/microunivers. Merci de trecere!
Oana, cu riscul de-a părea mai incult decât sunt, nu am citit nimic din Sorin Stoica, deşi notorietatea sa o impune. Mulţumesc pentru lectură şi rezonanţă!
nu stiu cat de celebru e de
moi -
nu stiu cat de celebru e de fapt. citeste-l cand mergi cu trenul :) oricum, pentru un om care sta la propriu fata in fata cu moartea, vorbeste despre ea cu o naturalete aproape reconfortanta.
Sună foarte interesant.
a.a.a. -
Sună foarte interesant. Să fie, oare, un soi de "Puntea" (Sorescu), în proză?! Chiar am să caut. Mulţam!
dragutel.
batranutragator -
dragutel. are cam mult exces de zel si forteaza limbajul pe alocuri, dar cauta sa se desprinda de mediocritate. cu un bisturiu atent, s-ar mai curata de cateva bubite si ar suna mai autentic. oricum, furnici cu esapament dracuie metalic e prea mult. de asemenea nu vad rostul explicatiei, nu e nevoie sa faci chestia asta - cand scrii un tecst e suficient sa ti-l asumi, prin asta dai dovada de nesiguranta. de altfel un oarecare tremur se simte cand lungesti.
ma rog, doar o parere.
Leonard, ...Ce să zic, mtafora
a.a.a. -
Leonard,
...Ce să zic, mtafora însăşi forţează limbajul, dar dacă, pe alocuri am forţat prea mult (ceea ce e posibil) îmi asum abatarea. "Furnici de eşapament drăcuie metalic" nu-i forţat (furnici cu eşapament - maşinile - o simplă metaforă), însă este, intr-adevăr, un vers (prea) încărcat (în special, prin ambiguitatea verbului, apoi prin adverb). În afară de "toată lumea cântăreşte la fel, pe 50 de bani" şi "dar ce folos, când se moare atăt de uniform" eu nu văd explicaţii. Chiar şia acestea pot fi numite cu greu astfel, întrucât mesajul lor nu este sugerat nicăieri, iar ele vin, într-un mod a-poetic (prozaic) ca parte integrată.
...Dar astea-s gândurile mele, ale autorului :). Din afară, e cert, se vede altfel. Pe viitor, voi ţine cont de observaţiile tale, pentru care-ţi mulţumesc!
...Salut!