anna -
a venit iarăși toamna nesfârșită cât țărmul unei mări
o simfonie fără portativ desparte copacii nud
în turme de întrebări și turme de vânt
jivină ce roade sârguincios țipătul despletit de verde
împotrivirea mea
a urlat toată noaptea colțul răsturnat al lunii
coapsele s-au făcut păsări călătoare
nu mai este vreme de înflorit duminici
ziua de mâine va veni cu o ninsoare
mai devorată de tristețe decât un clopot
în amurg
Poezie:
Comentarii
Aranca -
un inceput ezitant cu o rima involuntara, spun eu mări/întrebări. cit ajut repetitia "turme" nu sint convinsa. sfarsitul este mult mai sugestiv, nu stiu cit de lucrat, dar expresiv: "nu mai este vreme de înflorit duminici ziua de mâine va veni cu o ninsoare mai devorată de tristețe decât un clopot în amurg" aproape rotunda in metafore.
Aranca -
cred ca ai modificat ceva si suna mult mai bine. unul dintre cele mai reusite texte. tonul fragil al poemelor tale are ceva din stigmatul ireversibil al Tristetii, ceva ce imi aminteste, bineinteles, la alti parametri, de muzica lui Billy Holliday...
anna -
da, am schimbat cate ceva... din pacate, nu am timp intotdeauna de lasat cuvinte, dar sunt mereu cu ochii pe site si incerc sa tin cont de sugestii atunci cand sunt si cand ele corespund cu propriile mele viziuni... Marina, tristetetea intotdeauna s-a potrivit mai bine cu oasele mele prea subtiri:) multumesc de intoarcere si de aprecierea ta!