cerul interzis

imaginea utilizatorului Alexander

el apăruse pe stradă în ziua în care igrasia mușca din camera mea
este mult spus mușca
pe atunci apăruse doar într-un colț și semăna cu un cot de iubită ieșit de sub cearșaf
el era la costum cu o batistă albă la buzunarul hainei
un vecin mi-a zis că ar fi un ochi de ciclop
am chemat un zugrav
la propriu și la figurat l-am momit de pe stradă cu o sticlă de tărie
a reparat colțul apoi l-a pozat și-a pozat ustensilele pe mine pe el
a zis că are o nevastă geloasă
într-un târziu aveam să îi admir spatele cu pantalonii lăsând să i se vadă o parte din fundul lui mare cum se dizolvă pe scări în întuneric
a doua zi m-am trezit și m-am dus la geam
el era tot acolo
&
igrasia se întinsese pe tot tavanul
arăta acum ca un cearceaf mototolit
l-am sunat pe zugrav
o să vină și nevastă-mea ana nu mă crede că mă duc și a doua zi la același apartament
pe la șase erau în cameră
ana s-a dus să facă o cafea
îmi plăcea firescul ei
&
el își continua mersul prin fața blocului
unde mânca omul ăsta unde dormea
abia ce mi-am pus întrebările astea
poate chiar le-am rostit cu voce tare când zugravul mă anunță că terminase își clătea ustensilele
ana îmi aranjase puțin prin casă
tavanul era ca nou
cât o să țină?
seara m-a trezit o durere de măsea
parcă era soneria de la ușă
am luat repede o pastilă nici nu știu dacă una potrivită pentru măsea
cert e că mi-a trecut
m-am uitat pe geam el tocmai își aprindea o țigară
&
igrasia a apărut iar
am sunat la zugrav
a răspuns ana la telefon a zis răgușit că zugravul soțul ei adică se îmbolnăvise că este la el la spital și că ar fi frumos dacă aș veni și eu
că îmi lăsase numărul ei de telefon în cartea de poezii a lui tudor arghezii
i-am închis
&
el nu se uita la nimeni
doar se plimba
oamenii își dădeau întâlnire pe lângă el
era ca un punct de reper al cartierului începusem să îl invidiez
mi-am zis că dacă nu mai spăl geamurile nu o să îl mai văd și nici igrasia nu se mai reflectă în geam
am adus alt zugrav
era tăcut
a reparat tavanul în liniște m-am trezit că îl întreb de celălalt zugrav și de nevasta lui
ana
nu mi-a răspuns
dimineață tavanul era ros deja din el ieșea o bară de fier ca o trompă de elefant
mă așteptam să văd tencuială prin pat pe covor prin papuci să dau de ea prin păr dar nu
geamurile deveniseră deja unsuroase nu îl mai vedeam nici pe el nici igrasia nu se mai reflecta
am căutat cartea lui arghezii am găsit numărul
&
am sunat-o pe ana
a zis că vine de fapt era la ușa mea când am sunat-o ce coincidență
bărba-su era bine avea ceva la stomac intestin prapure
nici doctorii nu știau
igrasia mea semăna cu cea din rezerva unde stătea nu am știut dacă să mă bucur
am făcut dragoste nu o deranja igrasia parcă era ceva firesc
a zis că o repară ea furase ceva meserie
când am ieșit de sub duș tavanul era ca nou ea era la fereastră și se uita la el
mâine îți spăl și geamurile mi-a zis
dacă te atingi de ele te omor era seară când m-am trezit că îi răspund așa și eram singur în cameră
igrasia subțiase tavanul periculos de mult
mă puteam trezi cu vecinul peste mine
m-am îmbrăcat și am ieșit în stradă
am trecut pe lângă el
în parc am întâlnit-o pe ana
dormea pe o bancă mă aștepta
îi dădusem întâlnire și nu venisem
nu știam să mă port cu o femeie mi-a zis uitasem de ea și mai aveam tupeul să vin după șase ore
de ce am închis telefonul( da chiar când îl închisesem mi-am zis )
m-a mirosit să vadă dacă nu am fost la alta am rugat-o să înceteze
i-am zis să mergem la bărba-su în vizită mi-a explicat că era târziu nu te mai lasă și dacă am fi sărit gardul câinii ne-ar fi sfâșiat
ziua portarii îți zâmbesc câinii îți ling mâna
ajunsesem în fața blocului meu
&
el își aprindea o țigară ana s-a dus să îi ceară un foc s-a apucat să vorbească nu știu ce cu el eram nervos voriam să vină să repare tavanul
el o ținea de vorbă i-am făcut semn că o aștept sus am urcat și m-am aruncat în pat am adormit greu am avut coșmaruri se făcea că eu repar tavanul și ana stă întinsă pe jos ca și când ar fi căzut de la nu știu ce etaj m-am trezit cu dureri în toată carnea
ana vorbea cu el în continuare poșteau o țigară
l-am sunat pe soțul anei
mi-a răspuns nu era la spital cică ana dispăruse și nu dădea de ea fugise de acasă
i-am spus tot mai puțin că făcusem dragoste cu ea
mi-a zis că vine mi-a mulțumit și m-am simțit prost am ieșit afară m-am apropiat de ei
el vorbea tot mai aprins ea râdea la fiecare gest i-am zis că vine soțul ei
au râs amândoi
ea m-a luat în brațe și m-a dus sus
am făcut iar dragoste m-am trezit noaptea târziu
tavanul era reparat ea dormea lângă mine
am deschis geamul
&
soțul anei vorbea cu el care tocmai îi arăta fereastra mea
am fugit în bucătărie am luat un cuțit și am omorât-o pe ana
nu a schițat nici un gest
parcă era deja moartă
când a intrat soțul ei ana nu mai era o tocasem mărunt o amestecasem cu mortar și reparasem tavanul care se stricase iar la aprinderea becului
dădusem și cu vinarom
i-am zis că nu știu unde este că o luasem de jos dar fugise mi-a mulțumit nu avea alți prieteni mi-a mulțumit mult
s-a uitat la tavan s-a bucurat că a ținut reparația că nu a mai apărut igrasia îmi aduce aminte de ana mi-a zis
&
el mă privește ciudat de atunci
mi-a zis într-o zi că ar vrea să îmi vadă tavanul îi e dor de ana

Comentarii

e bun, plus că e suficient de straniu cât să te țină până la final. dar e ceva: omorul pare forțat fiindcă personajul nu anunță nicăieri o disperare de genul acela. poate trebuie să-l faci ceva mai alienat :) dar, după cum spuneam, e bine construit, are tensiune gradată și e o întreagă viață acolo, așa cum e ea, în încercările noastre de supraviețuire și eliminare a obsesiilor.

poezie în cheie prozaică

pentru o atmosferă bine aliniată cu personajul neresuscitată prin șocuri, așa cum am mai observat în genul ăsta de texte eu spun că personajul se apropie de nivelul lui maximal și asta e un plus autorul reușește să scindeze atenția pe mai multe planuri, fără să se încurce în concepte procedee pe care nu le stăpânește avem aici o Poezie

raspunsuri luminoase

adina, multumesc mult de penita luminoasa. tensiune nu am vrut sa pun, pt ca personajul meu nu este din crima si pedeapsa. si nici ana nu a opus rezistenta:) oricum multumesc de trecere. nu am mai citit nimic scris de tine de multa vreme:) laurentiu, multumesc si tie de citire si de semn. ma bucur ca se vede firescul pe care am vrut sa il redau. o seara luminoasa in inimile si casele voastre

pacat

Pe mine textul n-a reusit sa "ma tina" pana la sfarsit deoarece, asa cum am mai spus intr-un alt comentariu recent (la un alt autor) eu cand dau de o piatra mare intr-un text ma impiedic si incep sa ma intreb "de ce" indeobste nu gasesc raspuns si renunt la a citi in continuare. In cazul de fata pietroiul l-am intalnit pe la jumatatea textului: "a răspuns ana l-a telefon a zis răgușit că ..." Oricum, pana in puctul respectiv recunosc ma saturasem deja de ana, de tavan de telefon si de igrasie asa ca nu mi-a parut foarte, foarte rau ca n-am citit si restul (si da puteti spune ca am folosit acea eroare gramaticala - ca typo n-are cum sa fie - de nota trei in clasa a patra primara ca pe un fel de scuza...) In concluzie: pentru mine un text plicticos si un autor agramat nu pentru ca e agramat ci pentru ca nu-si corecteaza textul sunand vreun prieten ceva nici macar dupa ce primeste doua penite. Sper sa nu o faci acum maestre ca nu se cuvine. Sarbatori Fericite! Andu

da

o scapare care merita urecheata. cu parere de rau ca nu am atins toata lumea. nici nu mi-am propus lumina si la dumneavoastra in suflet:)