la ce vă gândiţi când aşteptaţi la semafor? credeţi
că sunteţi dependenţi de viteză sau de sex? când
v-aţi pierdut controlul ultima dată şi nu a fost cauzat
de inflaţie, de parlamentari, de soacră, de copii,
de criză economică, de stress, de plictiseală, de fotbal,
de rata de schimb valutar? încă mai convertiţi ronii
în milioane? vă liniştiţi dacă ascultaţi jazz la volan?
o mie de întrebări şi o comoţie de motoare încinse
intersecţie blocată nerăbdare chinuitoare labirint
sufocant de maşini în spatele parbrizelor feţe vexate
lipsă de motivaţie pentru nemişcare resemnare calm
un cuplu de cocori se rupe din V zboară în spirală
cerc_despicat_din_cerc_cerc_despicat_din_cerc ţipă
înainte de a se înregimenta la loc în V neastâmpăraţi
închisoare fiecare maşină concentraţional orice gest
cinismul astenic al semaforului anticiparea mişcării
tânjirea nările probează clavicula trafic greu de gene
pe carosabilul epidermei transpirat braţul răsucit
frânt_răsucit_frânt_răsucit_frânt_răsucit_frânt sub
braţe se frânge aerul presat sălbatic între nări şi buze
cu gust de ciocolată neagră şi cremă de ardei iute
amprenta aburită a tălpii pe parbriz coatele adâncite
în pluş dă drumul la aer condiţionat de ură pumnul
bărbatului afundat în capotă de ce vrei să fii iubită
de mai mulți bărbaţi femeie? de ce nu îţi ajung doar
eu comunisto? tu nu ştii desfrânato că sunt mult mai
multe femei decât bărbaţi pe pământ există aşa multă
durere şi frustrare oamenii traumatizaţi de esenţa gri
a roşului demagogic încă mai cară moloz în buzunare
în ochi în plămâni molozul grandios al demolărilor
în amintiri multilateral dezvoltate edificarea se face
pe verticală în intersecţie nebunul aruncă pantofii
vertical_în_cruciş_vertical_în_cruciş_vertical până la
nori femeile rup tocurile şi celularele în faruri plouă
cu şireturi maşini demarează nervos aplaudacii îşi
îngroapă capetele în palme ikea şi carrefour închid
devreme azi steaguri sub roţi reclame sticle de plastic
pe gazon nervozitatea escaladează bordurile ce dacă?
lasă-i să claxoneze acum ah cum te cuprind înfierat
în coapse înfloreşte salcâmul şi magnolia dinţilor
convulsivă simetria îmbrăţişării hai vino strânge-mi
în braţe suspinul scânteia şi fiara până se termină
benzina lasă nu las hai lasă tremurul să se dezlănțuie
orizontal rupe-mi din unghii trecutul noaptea şi ţipătul
Comentarii
este un text care mi s-a
Virgil -
este un text care mi s-a părut bun tocmai pentru că folosește destul de bine o metodă care mă preocupă și pe mine. Oriana o numește cred „jam”. eu prefer să o percep ca un fel de tapiserie. intri în textul de mai sus și aproape te îneci în el.
Textul acesta abia acum
Sixtus -
Textul acesta abia acum l-am citit. Datorită Profetului. O ordine a dezordinii. Rezultată din fragmentarea textulului în jurul unor „atractori stranii” din subtext(Luminiţa ştie despre ce este vorba) ducând la o coerenţă nebănuită care anulează orice „consistenţă” (care nu admite paradoxul).
Personal consider acest
batori -
Personal consider acest text ca ducând lipsă de poezie. Nu are nici acel vechi mirositor al unui timp, nici modernism, nu exprimă mai nimic. Totuşi, din mai nimicul acela, găsesc un orificiu de psihologie mică, mică, cât un grăunte, prin care încerc să dau sensuri "semaforului". Şi da. Unde este misterul şi profunzimea spuselor aici? „la ce vă gândiţi când aşteptaţi la semafor? Credeţi că sunteţi dependenţi de viteză sau de sex?” Adică unde este acea parte de genial, care să mă transforme? Ei, da, şi? Deci, nu. Mergând pe text în sus şi-n jos, mă izbesc de veşnica problemă la români. Criză economică, stăm la coadă să luăm ouă, conserve de peşte peste tot în alimentară, Ceuşescu nu mai este. Bun. Încerc să încadrez textul cumva spre un “the dead end” dar nici aşa nu iese mare lucru. Doar pot spune cât de genial a jucat Raymond Herbert Wise acolo. Problema se pune aşa la mine: când citesc trebuie să simt, să văd, mai ales să văd imagini, dacă asta nu se întâmplă, nu e cu supărare, citim alţi autori şi nici nu însemnează că judecata mea este corectă din punctul tău de vedere. Am vrut de mai multe ori să-mi las impresia pe acest text şi iată că o şi fac.
Găsesc redundante aceste formulări: “cerc_despicat_din_cerc_cerc_despicat_din_cerc ţipă” şi mai sunt şi altele de acest gen, repetiţii care vor să transmită ceva dar nu transmit. Personal ador repetiţiile atunci când sunt plasate bine într-un context. Obositor, nu oboseala aceea plăcută în care îţi simţi mintea istovită de „multul vremurilor”, “multul vremurilor tale”, găsesc aici. Nu găsesc acel obositor-liniştitor aici, acel obositor cu bune şi rele, pe care îl iubim „nu îl am” şi dacă „nu îl am” merg să vorbesc cu Tim Burton, să-mi găsească un rol în viaţă care mi se potriveşte.
Nu am insistat pe text din motive clare. Nu am găsit nimic interesant aici, în schimb mi-am dorit să las un semn, o critică în semn de libertate.
Mulţumesc.