cu doamna în maşină
zice
uite-o pe prietena mea Mariana
frînez brusc şi claxonez de două ori
mai era cam un kilometru pîna la bloc avea bagaje
să o luăm poate mai schimbăm o vorbă
am zis
femeia s-a arătat mirată nu era Mariana
am pornit în trombă
mai mult de ruşine
nu-ul acesta
împodobit provocator
cu piese metalice
folosit apoi ca forceps la nașterea ideilor
știu
voi veți cânta mai departe
voi știți cât de puțin mai contează
că totul și nimicul
sunt porți diferite
ale aceluiași întreg
până una alta
rețin invitația
spectacolul e sfânt
pregătind pentru mâine
același ritual al îmbrăcării ideilor
în stofă de monstru
aşa cum se trezesc nebunii sau muribunzii
vreau să bag praf de puşcă în ceasul deşteptător
în cucurigu’ lor de paştile cailor
să electrotro-explodez
în toate necroloagele
în toate măcelăriile
şi-n toţi aşteptătorii bucuriei de-a trăi
pînă cînd visaţi poveşti cu gura căscată
şi pînă unde ajungeţi în labirintele nimicniciei?
Apărea în visurile mele
ca un om venit din altă dimensiune lumească
un străin îmbrăcat într-o cămasă albă de in
lungă până-n talpa pământului
pe mâneci avea presărat prafuri de stele
şi-n ochi îi puteai zări tot albastrul universului
era diferit de toţi oamenii oraşului meu
şi de vieţile lor reale
mâinile lui albe aveau degete lungi
degete pe care le simţeam uneori mângâindu-mă
Comentarii aleatorii