îți scriu cum scrii la despărțire
hotărât cu mâna caier de spaimă
firul – firul cu de la sine putere
alunecă printre degete
mângâietoare la despărțirea de caier
torcătoare de sine
roabă între buzele nopții
i-am tors vagoane de spaimă
le-am împletit în fire
le-am despărțit în pânze
vagoane de putere pe șinele sângelui
valuri de memorie clandestină
haide să dansăm şi dansăm
ne despletim aerul sobru
pe terasa aceasta noi doi şi vîntul
lăutarii cîntă nevăzuţi
haide să bem mult şi să bem
pîna cînd dimineaţa ne va orbi soarele
pînă cînd ne vor durea picioarele
să dansăm
haide să intrăm unul în celălalt şi intrăm
într-un ritual cu rotirea sferelor minţii
razele ne orbesc
dor sentimentele înţelegerea
Uneori am senzaţia că tin cuvintele închise precum o nucă.
Respir aerul cu profunzimea unei frunze verzi
în neclintitrea umbrei strânsă pe sub pietre
din fiecare colţ în care au rupt-o vânturile.
Pluteşte printre gânduri într-o drămuire a sensurilor
pică lângă scaunul din odaie.
Din ea curg oase
rămasă mărturie a oamenilor care s-au luptat cu timpul
nu-ul acesta
împodobit provocator
cu piese metalice
folosit apoi ca forceps la nașterea ideilor
știu
voi veți cânta mai departe
voi știți cât de puțin mai contează
că totul și nimicul
sunt porți diferite
ale aceluiași întreg
până una alta
rețin invitația
spectacolul e sfânt
pregătind pentru mâine
același ritual al îmbrăcării ideilor
în stofă de monstru
Comentarii aleatorii