să o iau, să nu o iau?
e a patra pe care o văd stînd pe dreapta
ca o statuie îngheţată.
nu pe mine mă aşteaptă, doar i-a rămas mîna înţepenită,
poate recită versuri după cum buzele vineţii,
după cum limba,
după cum...

frînez şi aştept,
paşii trosnesc pojghiţa
se aşează lîngă mine rece
ca o fată de gheaţă,
cu nasul roşu, cu ochii roşii, cu sfîrcurile roşii,
cu picioarele roşii,
cu tremurul roşu, mai roşu decît obrazul meu,
mai tremurat decît vocea mea:
încotro mergeţi? întreb,
iar privirea aceea, mai lungă decît şoseaua,
mai lungă decît destinul.

am pornit.
după ceva timp începu să se dezgheţe,
să se topească pe picioarele mele.