Tot timpul am visat
alb negru
de aceea pentru mine
moartea nu-i deloc urâtă
deloc logodnică
eu o văd
ca pe o melodie care nu doare
elegantă
imprevizibilă
fără compromisuri
poartă smoching
butoniere de scrum
la piept flori-ikebana
şi lumânări parfumate sub tălpi.
Curg fântânile-n cuvinte de sticlă
lacrimile ploii prefăcute-n vin
să-mi limpezesc glasul cu tandreţe
de întâmplările căzute în gol
tu departe o amfora plină
cu tot ce s-a sedimentat
împarţi trecutul lucrării
dincolo e focul care mistuie inima
trecere a timpului prin săbii de umbre
lumina îţi topeşte ceară pe frunte
turnat în bronz in statuile
din piaţa mare a oraşului medieval
nu-ul acesta
împodobit provocator
cu piese metalice
folosit apoi ca forceps la nașterea ideilor
știu
voi veți cânta mai departe
voi știți cât de puțin mai contează
că totul și nimicul
sunt porți diferite
ale aceluiași întreg
până una alta
rețin invitația
spectacolul e sfânt
pregătind pentru mâine
același ritual al îmbrăcării ideilor
în stofă de monstru
Comentarii aleatorii