Apărea în visurile mele
ca un om venit din altă dimensiune lumească
un străin îmbrăcat într-o cămasă albă de in
lungă până-n talpa pământului
pe mâneci avea presărat prafuri de stele
şi-n ochi îi puteai zări tot albastrul universului
era diferit de toţi oamenii oraşului meu
şi de vieţile lor reale
mâinile lui albe aveau degete lungi
degete pe care le simţeam uneori mângâindu-mă

niciodată, dar niciodată să nu înfigeţi mărţişorul cu ură,
femeile au vascularizare în exces,
vor ţîşni picături de sînge ce se vor transforma în mărţişoare,
îngreunaţi veţi simţi nevoia de a le dărui.
femeile au un sistem de protecţie,
aşezat la nivelul buzelor,
ele zîmbesc, ele vorbesc,
rezervă: ochii ce emit uneori lacrimi.
cumpăraţi mărţişoare ieftine, cu ace neascuţite,