am urmărit-o ca un cîine flămînd
îi miroseam urmele paşilor
cînd scăpa pe pămînt o fărîmă
o înghiţeam
mă hrăneam asemeni incaşilor

îngenunchea sărutînd iarba şi florile
scutura din priviri amintirile
mă opream şi în palme
îi aranjam cu răbdare
ca într-un puzzle privirile

s-a făcut noapte
s-a făcut iarnă
am găsit-o albă frumoasă şi moartă
îi lingeam faţa şi mîinile
ca un cîine

inima îmi numără stele duminică la prânz şi joi plouă sub patul meu rotund
s-a strigat bingo
la fiecare număr
mai mare şi mai înalt îmi pare cerul zero
poate fi egal cu un milion de şomeri desculţi numără zilele
în cor nu mi-a plăcut
niciodată să-mi cânt disperarea ca o liturghie roşie ar fi trebuit să îmi rămână sângele
şi după dezalcolizare