Da. Ceea ce mă bucură cel mai mult nu sunt aprecierile, ci faptul că mi s-au confirmat dubiile mele cu privire la exact aceleaşi versuri şi cuvinte amintite de voi, Adrian şi Silvia. Îmi verificam cumva, ca şi la poemul precedent, capacitatea de autoevaluare a textelor. Nu le-am schimbat înainte de postare fiindcă nu eram sigură, dar şi pentru că factorul emoţional a învins în ultima parte :) Tata avea nume de arhanghel şi-n ultimul an de suferinţă rolurile de părinte şi copil s-au schimbat şi...atât.
Modific imediat. Vă mulţumesc mult!

Ps. Adrian, ai dreptate cu haiku-ul. Mă simt mai ,,eu" şi mai liberă în poeme ca acesta de aici, dar voi continua pentru a disciplina tendinţa de vorbă lungă, de explicaţii inutile. Exersez concizia. Şi în plus e o parte din mine căreia îi place fotografia şi pictura şi mai ales cadrele decupate din natură pe care le pun sub lupă sau le privesc de departe :)