o lume din două din patru din zece
din toate câte le scrii ies să-ţi plimb oraşul şi oamenii
poţi sta toată noaptea în noduri şi vorbește cu cine ţi se întâmplă
eu nu mai tai copii din hârtie pentru tine poţi plânge
nu întâmplător sunt mai vie decât fiecare
păzesc avioane şi trenuri
în care
tu

printre pagini sub gene străine vii vara fierbinte şi bolnav
în iarnă nu mă găseşti nici într-un spital de al tău să te împarţi
cu oxigen toate mesajele tale care m-au adăpostit nu au înălţat
nici o farmacie pentru mine nimic ţie
niciodată nu ai înţeles

eu acum sunt orbire
orbire într-un pustiu întuneric după urmele apelor din oglindă
de azi să vorbeşti despre toate la timpul trecut am fost eram trăieşte
te salvez?
nu

număr tot ce eu nu
...te salvez
până când nu te vei trezi lângă mine întotdeauna să-mi dai rest
din toate colţurile tale ascunse